În 22 aprilie 1867, se promulgase Legea Monetară a României, care stabilește moneda națională – leul. Diviziunea se numește ban și este egală cu a suta parte din leu.
Până la sfârșitul anului 1870, aici se bat 5000 de piese din aur de 20 lei și 400.000 de piese din argint de 1 leu, cu efigia domnitorului pe avers. Moneda 1 leu 1870 este prima monedă românească pe care apare numele monedei nationale – leu. Aflată sub suzeranitate turcească, România reușește să facă primul pas în încercarea de a emite o monedă națională cu efigia principelui român pe avers. Din cauza protestului Imperiului Otoman, activitatea monetară a încetat după câteva luni, iar monedele din argint prevăzute în lege au fost executate în Belgia. Portretul domnitorului nu mai apare pe nici una dintre ele. Activitatea monetăriei se pare totuși că a continuat și după 1870, pentru că în 1871 se menționează o medalie bătută aici, medalie dedicată aniversării a 400 de ani de la ctitorirea mănăstirii Putna. După recunoașterea independenței de stat a României la Congresul de la Berlin, Monetăria își reia baterea de monedă în 1879, de data aceasta fără nici o îngrădire. Așa-numita perioadă de aur a Monetăriei este considerată cea cuprinsă între anii 1879 – 1885. După 1890, exceptând emisiunea de monede din aur de 20 lei, timp de 45 de ani moneda românească se comandă în străinătate, deși tentative de reînființare a Monetăriei au existat în 1924 și 1929. Monetăria a continuat să existe o perioadă, ocupându-se doar cu baterea de medalii. Din sursele istorice nu reiese data exactă de când n-a mai funcționat această primă Monetărie, însă se cunoaște anul demolării sediului: 1912.
Sursa: http:monetariastatului.ro/istorie/