Istoricul Adrian Nicolae Petcu descrie ceremonialul desfășurat în timpul domniei regelui Carol al II-lea și al patriarhului Miron Cristea, care era la vremea aceea și prim-ministrul României.
Ceremonia a început în jurul orei 10.00, când membrii guvernului, în frunte cu patriarhul prim-ministru Miron Cristea, magistrații, comandantul Strajei Țării și înalții demnitari ai statului ajungeau la Biserica Zlătari.
Aproximativ o oră mai târziu, a sosit suita regală în frunte cu regele Carol al II-lea și Marele Voievod Mihai de Alba Iulia (viitorul rege Mihai). Membrii Casei Regale au fost primiți de patriarh la intrarea în biserică cu Sfânta Cruce, iar Liturghia a fost săvârșită de episcopul-vicar patriarhal de atunci, Emilian Antal.
După slujbă, s-a format un cortegiu, în frunte cu regele și principele moștenitor, având ca antemergători doi diaconi care aveau cădelnițe, dicherul și tricherul, urmați de reprezentanții Casei Regale civile și militare, membrii guvernului și înalții demnitari ai statului. Cortegiul era încheiat de preoți, diaconii care purtau ripide, icoane și arhiereul cu Sfânta Cruce.
În această ordine s-a parcurs traseul până în Piața Senatului, unde, de pe cheiul Dâmboviței, s-a aruncat în râu crucea de către monarh.
Așa a avut loc ceremonia aruncării Sfintei Cruci în apa Dâmboviței în ziua Bobotezei din anul 1939, relatată nu doar în presa românească, ci și în cea străină întrucât la eveniment au participat ziariști americani, englezi și francezi.
Vezi: arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică