Ritualul Căluşului, care se mai practică, încă, de Rusalii, în multe sate din sudul României (Dolj, Olt, Argeş, Teleorman, Ilfov) este constituit ca o formă de comuniune între lumea terestră (reprezentată de comunităţile sociale) şi cea „de dincolo”, întruchipată de fiinţe feminine denumite „iele”. Acest ritual este mediat de ceata bărbătească a căluşarilor, structurată în număr impar, după principii stricte de organizare. Pentru vechimea, unicitatea, originalitatea şi vivacitatea sa, Ritualul Căluşului a fost proclamat de UNESCO, în 2005, drept „Capodoperă a patrimoniului cultural al umanităţii” şi înscris, în 2008, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Intangibil.