Observăm în titlul acestei Conferințe Naționale un „corpus vivendi” al existenței umane format din trei piloni de rezistență legați intim: „uniți”, „credință” și „viitor”. O temă, nu numai deosebit de inspirată și interesantă, ci și de o necesitate covârșitoare. Suntem contemporanii unor vremuri tulburi și neliniști zguduitoare. Privind cu simțul realității tabloul lumii de azi ne înfricoșăm. Imaginea mentală a stării actuale este asemănătoare aceleia din filmul Păsările (1963), regizat de marele regizor Alfred Hitchcock. Un haos generalizat, în care omul s-a înstrăinat, cu bună știință, de el însuși și de semenii săi. Scara sa de valori are o structură mercantilă, valoarea supremă fiind banul. Îndepărtarea de valorile creștine strămoșești și apariția unor religii seculare au dat naștere la noi forme de război clinic și psihologic, instrumentat cu abilitate de mass-media finanțată de magnații lumii. Știrile cu informații despre lucruri, întâmplări și fapte ne atacă, ne lovesc continuu din toate părțile și au un efect nimicitor asupra fizicului, psihicului și sufletului omului.
Prin modul de a fi și a se comporta al oamenilor se transmit energii negative în univers, Creație Divină. Suntem atenționați că am luat-o pe un drum greșit prin fenomene naturale extreme: cataclisme și catastrofe, cutremure devastatoare, uragane, taifunuri, inundații, manifestări ale încălzirii globale și fenomene sociale – războaie, sărăcie, boli fără tămăduire… Deosebit de grei pentru omenire au fost ultimii doi ani bântuiți de pandemia de Coronavirus (COVID-19) care s-a instalat pe întregul glob, fără a se ști ceva cert despre acest virus. De peste o sută de zile, lumea e zguduită de nedreptul și devastatorul război al lui Putin împotriva Ucrainei, țară soră întru neam și credință cu Rusia.
În câteva cuvinte, acesta este prezentul. Pentru a schimba ceva trebuie să privim spre VIITOR. Viitorul se construiește și, ca orice zidire pe care ne-o dorim trainică, foarte importantă este temelia acesteia. Trebuie ales materialul cel mai rezistent pentru o construcție ziditoare și sfințitoare spre mântuirea fiecăruia dintre noi și a întregii omeniri. Împlinirea acestui ideal nu poate avea loc decât prin CREDINȚĂ. Doar astfel putem descoperi „Calea, Adevărul și Viața” spre desăvârșirea noastră în vederea mântuirii. Este un urcuș, nu ușor, ci un adevărat război duhovnicesc. Învingători sunt aceia care îl iubesc pe Dumnezeul cel viu și înviat.
Să privim înlăuntrul nostru, să șlefuim lutul din noi și să ne îngrijim de sămânța sădită în interiorul nostru. Este o necesitate capitală, vitală să înțelegem că „Extra ecclesiam nulla salus” („În afară de biserică nu este mântuire”), așa cum este menționat în scrierile lui Origen și ale lui Ciprian de Cartagina.
Scopul vieții creștine este întărirea lăuntrică, îndreptarea cu toată puterea râvnei spre lucrarea de înzdrăvenire de sine, curățire de patimi și de întinăciune spre dezrobirea de puterile păcatelor. Este nevoie de atenție sporită, osteneală și timp pentru a învăța să nu ne mai comportăm ca niște robi ai răului. Prin lucrare lăuntrică încolțește sămânța dorului de Dumnezeu și dorința de a viețui în prezența lui, dar pe această poartă deschisă către divinitate se poate ajunge prin limpezirea și luminarea minții și sufletului pentru că: „Sacrul este un element consubstanțial condiției umane.” (Nicu Gavriluță în cartea „Homo magicus”).
Nu ne putem uni cu Dumnezeu dacă nu ne unim cu semenii întru IUBIRE. Acest lucru este o condiție „sine qua non” pentru împlinirea acestui ideal. Este un proces îndelungat, dar atunci când conștientizăm și ne dorim UNIREA întru iubire și credință, suntem pe drumul cel bun. Chiar dacă apar și piedici, încercări trebuie să fim stăruitori în efortul nostru spre atingerea țelului.
Un rol important în acest proces îl ocupă educația creștină timpurie și permanentă în familie, școală, biserică și societatea civilă. În acest scop, un rol important îl au organizațiile, asociațiile, fundațiile, în rândul cărora se înscrie la loc de cinste ASCIOR (Asociația pentru Civilizația Ortodoxă). Apreciind activitatea asociației, îl felicităm sincer pe președintele fondator, ing. Nicolae Mușat, pe întregul colectiv de conducere și pe colaboratori. Nucleul ASCIOR născut pe meleaguri buzoiene, prin implicarea și devotamentul conducerii și membrilor săi, a devenit o organizație internațională, adresându-se unui segment larg de public. Aprecierea noastră a sporit, observând că un instrument, o pârghie de folos acestei activități este sporirea credinței prin promovarea culturii. „Cultura ajunge să fie un rafinat și respectabil mijlocitor între noi și Dumnezeu”, ne spune prof. univ. dr. Nicu Gavriluță, iar scriitorul, eseistul, estetician și istoric al artei, Andrei Pleșu scria că „există un «dincolo de cultură» care trebuie plasat la nivelul sacrului.” Prin antrenarea tinerilor în activitatea asociației, munca acestora va rodi fructe dulci la vremea potrivită.
Așadar, în ciuda a tot ceea ce se întâmplă astăzi rău și urât în lume, dorim din tot sufletul să păstrăm o atitudine pozitivă și să luptăm uniți doar cu arma și scutul iubirii și credinței. Atât timp cât vom proceda astfel, nu vom pieri, ci nădăjduim într-un viitor binecuvântat de bunul Dumnezeu.
M-am născut pe meleaguri buzoiene, permanent cu gândul bun alături de ASCIOR Vă îndemn, dragi participanți la Conferința a IV-a (reprogramată în 24–26 iunie 2022, în Sala Mare a Consiliului Județean Buzău) și nu numai, să întreprindem tot ceea ce depinde de noi pentru a merge „UNIȚI PRIN CREDINȚĂ PENTRU VIITOR”, SPRE TĂRÂMUL VEȘNICIEI. „Ceea ce nu știm noi/ este faptul că mergem/ spre judecată și răscumpărare/ împreună cu neamul/ din care ne-am născut./ Purtând cu smerenie/ sfânta desagă a strămoșilor/ cu seva rugăciunii aprinse/ către Păstorul lumii,/ Împăciuitorul tuturor/ descoperim izvoarele limpezi/ ale unei vieți binecuvântate/ cu miros de mir sfințitor./ Cereasca noastră armă și scut/ să ne fie crucea dată pe Golgota/ spre povață și biruință./ Nedespărțiți și în toate uniți/ prin smirna limbii române/ semănăm lumină și adevăr/ până dincolo de marginile pământului./ De aici pornim cu nădejde/ spre tărâmul veșniciei/ îmbrăcaţi în veşmântul mântuirii.”
Doamne ajută-ne!
