Muzeul Municipiului București, Muzeul Vârstelor – Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei nr. 151), lansează marți, 21 august 2018, la ora 18.00, romanul lui George Călinescu – ”Enigma Otiliei” într-o nouă interpretare, cea a benzilor desenate. Dacă în 1972 regizorul Sergiu Nicolaescu a dat viață romanului realist într-un film artistic, ”Felix și Otilia”, autorul Mihai Ionuț Grăjdeanu (desenator, v. ”Istoria alternativă a Literaturii Române în benzi desenate”) se apropie acum de tinerii cititori îndemnându-i să descopere, prin intermediul benzilor desenate, personaje românești, cu poveștile lor inedite. Mihai Ionuț Grăjdeanu a demarat în anul 2012 un proiect educaţional numit ”Comics Didactic”. Volumele ”Comics Didactic” transformă lectura în plăcere, iar personajele din operele literare românești pot deveni acum la fel de ȋndrăgite și populare precum eroii de bandă desenată din literatura universală. ”Comics Didactic” volumul 2, cuprinde romanul ”Enigma Otiliei” transpus în pagini de bandă desenată păstrând textul original. Evenimentul organizat de Muzeul Municipiului București va marca finisajul ”Salonului BD – Povești din București în benzi desenate”, ajuns anul acesta la a V-a ediție.
Mihai Ionuț Grăjdeanu (n. 1987), autor prolific de bandă desenată si romane grafice, este implicat în multiple proiecte editoriale, precum ”Legendele Dacilor” și ”Comics Didactic”. Participă la expoziții personale și de grup în țară și peste hotare. În 2016 a reprezentat România la Festivalul Internațional de Benzi Desenate din Bruxelles, Belgia. În 2017 a reprezentat România la Salonul de Benzi Desenate din Veles, Macedonia, unde a primit Premiul organizatorilor. Susține ateliere de benzi desenate în cadrul festivalurilor, în școli, muzee și teatre din întreaga țară. http://mihaibd.blogspot.com/
Mai multe detalii despre ”Comics Didactic” https://web.facebook.com
Casa Filipescu-Cesianu
În apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și Strada Sevastopol, se află reședința avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846 – 1850 și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din La Belle Époque, rămasă fidelă proiectului inițial.
În această reședință au locuit câteva familii din aristocrația românească, precum Iancu Filipescu și Maria Ghica Filipescu. În 1892 Constantin Cesianu a extins această reședință aristocratică cu sprijinul arhitectului Leonida Negrescu. Cu acest prilej au fost realizate decorațiile exterioare și acoperișul imperial și a fost amenajat parcul reședinței.
Reşedinţa este mărginită de Strada Sevastopol, stradă ce purta în vechime numele de ”Uliţa Filipescului”, deoarece se întindea de-a lungul proprietăţilor acestuia. Uliţa Filipescului, pe care se afla marele cimitir al evreilor sefarzi, desfiinţat în anul 1942, a luat numele de Strada Sevastopol după Războiul Crimeei (1853 – 1856). La intersecţia dintre Podul Mogoşoaiei/Calea Victoriei şi Uliţa Filipescului/Str. Sevastopol se afla una dintre proprietăţile lui Ianku Philippescu, care după 1889 trece în proprietatea lui Costică Cesianu.
Aspectul Casei Filipescu-Cesianu, anterior anului 1892, este necunoscut, însă este evident că soluţia propusă de arhitectul Leonida Negrescu modifică radical vechea înfăţişare a celor două case.
Construcţia reprezintă o casă de locuit, care a rezultat din unificarea a două edificii cu schimbări minore ale planimetriei. Subliniem raritatea exemplarelor specifice casei boiereşti de la începutul secolului al XIX-lea, în fondul arhitectural al oraşului, cele păstrate fiind în general modificate în zonele reprezentative. Imobilul şi Casa Filipescu-Cesianu reprezintă un exemplar ilustrativ pentru casa boierească de la începutul secolului al XIX-lea.
Ar fi totodată de amintit valoroasa ”transformare din anii 1892” care, păstrând structura de bază nemodificată, a unificat cele două desfăşurări de spaţii. De asemenea în acest caz avem de-a face cu un exemplar reuşit, tipic pentru decoraţia eclectică de factură academică, ce prezintă elemente din repertoriul neoclasic, lucrare exemplară pentru creaţia arhitectului Leonida Negrescu, a cărui operă reprezentativă nu s-a păstrat.
Perioada anilor 1893 – 1933 a fost reprezentativă pentru viața mondenă a Casei Filipescu-Cesianu, situație care s-a schimbat în anul 1935, când proprietatea a fost vândută Societății Române de Radiodifuziune (S.R.R.). Aceasta a făcut un schimb de proprietăți cu Primăria Municipiului București în anul 1939. În perioada anilor 1940 – 1941 a fost luată hotărârea ca sediul Muzeului Comunal (astăzi Muzeul Municipiului București) să primească reședința Cesianu pentru expozițiile sale, însă din cauza stării deteriorate a imobilului, acesta a fost sediu pentru birouri şi depozite, situaţie neschimbată şi pentru perioada 1948-2015.
După 75 de ani de aşteptare, parcul Casei Filipescu-Cesianu a devenit un spațiu de recreere și agrement, iar în punctele special amenajate sunt organizate spații de expunere (Lapidarium), concerte sau piese de teatru (zona de scenă din spatele grădinii). (Sursa: Site-ul Muzeului Municipiului București).
Vezi și: ”Casa Filipescu-Cesianu – un muzeu pentru toate vârstele, gusturile şi trăirile” de Mirela Nicolae
