„De ce Portugalia?” (18) de Dori Lederer

46
Praça do Comercio la sfârșitul secolului al XIX-lea
Praça do Comercio la sfârșitul secolului al XIX-lea

Frânturi de viață logo rubrica leviathan.roMarele Cutremur de la Lisabona nu a fost doar un dezastru de proporții uriașe, ci și un eveniment care a schimbat cursul istoriei.

Cu toată simpatia și atașamentul meu față de Portugalia, nu pot nega faptul știut că nu mai reprezintă un puternic pilon economic al Europei așa cum era înainte de 1755.

Dar, lucru uneori înțeles și alteori nu, orice pas înainte se face cu sacrificii.

În primul rând, datele adunate și mărturiile consemnate, toate din ordinal Marchizului de Pombal, au pus bazele seismologiei. La 6 luni de la cutremur au fost distribuite, pe întreg teritoriul țării, chestionare cu întrebări legate de cutremur.

Mai târziu, când răspândirea acestor chestionare a trecut granițele, au fost scoase la iveală dovezi din Maroc a cărui coastă a fost măturată de tsunami secerând până la o mie de vieți omenești, precum și, conform evidențelor starețului Mânăstirii Regale din Meknes, „un sat cu toate colibele, oamenii, caii, cămilele, catârii, vacile și alte animale”, a fost înghițit atunci când, în timpul cutremurului, pământul s-a despicat.

Oameni de pe tot cuprinsul Portugaliei și Spaniei au mărturisit că, înainte cu o săptămână, observaseră animalele domestice neliniștite și în timp ce unele râuri secaseră, altele se revărsau.

Faptul că niciun răzoi sau asediu, chiar dacă ar fi durat ani de zile, nu ar fi reușit să facă ceea ce natura a făcut în câteva minute, a zguduit puternic modul de gândire al europenilor.

Inchiziția a început să se clatine, iar atribuirea marilor sacrificii, în mod neetic, voinței lui Dumnezeu, nu a putut fi justificată în fața întrebărilor ca cea a lui Voltaire: „Nefericita Lisabona era mai criminală decât Londra și Parisul?”.

Credincioșii au primit o lecție și anume: nicio execuție, nicio cruciadă nu a demonstrat mai bine decât cutremurul cât de repede se poate întoarce omul de la păcat, în timp ce zorii ateismului arătau cum toate bisericile se prăbușiseră, omorând pe cei ce se rugau în ele, în timp ce Cartierul Roșu rămăsese în picioare.

Mai trebuie amintit că, pentru prima dată în istoria Europei, inginerii au fost însărcinați să proiecteze clădiri cu structuri rezistente la cutremure, iar pentru a testa o clădire cu o asemenea structură, un regiment de soldați a fost pus să mărșăluiască în jurul ei.

În reconstrucția Lisabonei, Marchizul de Pombal s-a concentrat nu pe partea estetică, ci pe siguranța cetățenilor în cazul reapariției dezastrului. Astfel, străzile au devenit mai largi, iar căile de ieșire mai numeroase.

Iar acum, să ne oprim pentru câteva clipe în Piața Comerțului (Praça do Comercio), denumită așa în semn de recunoaștere pentru contribuția comerțului la refacerea capitalei. În forma literei U cu deschiderea la sud, către estuarul fluviului Tejo, până la apariția transportului aerian, Piața a fost locul primirii regilor și a șefilor de stat ce veneau în Portugalia pe calea apei.

Dacă ar putea vorbi pietrele, ne-ar povesti câte le-a fost dat să le calce de-a lungul vremii. Ne-ar spune cum sunau pașii lui Fernando Pessoa în timp ce se îndrepta spre cafeneaua pe care o frecventa, cum au fost stropite cu sângele Regelui Dom Carlos și al fiului său, asasinați în 1908, ori cum sunau ovațiile unor oameni înșelați de un regim fascist cu mască naționalistă.

Tot ele ne-ar povesti cum poporul, sătul de mediocritate, de războaie coloniale duse pentru întărirea cotrolului pe meleaguri străine, sătul de sărăcie, control și restricții drastice, s-a revoltat și a răsturnat dictatura la 25 aprilie 1974.

În Piața Comerțului, istoria, tradițiile și modernismul trăiesc astăzi într-o simbioză perfectă. Cred că nimic nu poate reda mai bine cele ce le-ar povesti aceste pietre, așa cum le redă un fado acompaniat de o chitară portugheză.

Istoria pe acorduri de Fado te face să te îndrăgostești de Lisabona, întocmai ca în legendele cu marinarii atrași de cântecul sirenelor.

Doar că fado nu ucide, fado sensibilizează, trezește omenia din noi și ne înfrățește prin sentimentul de dor, căci frați sunt toți cei care sug la sânul dorului.

Dar a existat vreodată om fără niciun dor?

Portimão, Portugalia

Va urma

Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer

La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici

Traducerea textului, click aici.

Traducere text, click aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.