Petre Isachi, în preajma piscului 90 – articol de Ion Fercu       

39
Petre Isachi
Petre Isachi

Ajuns aidoma unui alpinist de excepție al supraviețuirii elevate  în preajma piscului 90, profesorul și criticul literar Petre Isachi (n. 17 noiembrie 1939), cel cu gene mîșkiniene, se încăpățânează seducător să creadă că discursul său hermeneutic, dăruit în 22 de volume aplaudate, va lecui ceva în lumea literaturii. Caz rar, este ,,om fără dușmani”, are un invidiat cult pentru prietenie și empatie, dar și o tinerețe spirituală de poveste.

Este unul dintre foarte puținii critici literari care citesc și propunerile scriitorilor debutanți ca și cum fiecare dintre acestea ar putea ascunde o capodoperă. Uneori, sapă aproape sisific în măruntaiele unui discurs de sute de pagini, până când descoperă o „pepită”, în jurul căreia construiește orizonturile unui optimism molipsitor. Seamănă, într-un fel, cu acei arheologi și istorici irlandezi care, după descoperirea unui artefact, reușesc să construiască în jurul lui un muzeu și o întreagă istorie fascinantă a descoperirii.

Aidoma unui explorator care crede neabătut în Steaua propriei aventuri, are credința potrivit căreia fiecare scriitor își are locul său sub Soare. Acordă tuturor un credit de încredere, fără să confunde promisiunea cu împlinirea, posibilitatea cu valoarea certă. Preferă, poate, să riște uneori un exces de încredere decât să condamne prematur o vocație literară. În fond, generozitatea sa pare să izvorască dintr-o convingere profundă: literatura nu trebuie judecată numai prin ceea ce este deja, ci și prin ceea ce ar putea deveni.

Critic literar al barocului postmodern, este o personalitate intelectuală luxuriantă, enciclopedică și fascinată de complexitatea lumii și a textului. Erudit, asociativ și interdisciplinar, cultivă paradoxul, explorează contradicțiile și refuză interpretările univoce. Admiră ambiguitatea, pluralitatea sensurilor, jocul intertextual și interferența contrariilor. Gândește prin analogii surprinzătoare, asociază epoci, autori și sisteme de idei, transformând erudiția într-un spectacol al inteligenței interpretative. Este ironic, ludic și autoreflexiv, dar păstrează o constantă fascinație pentru metafizic, absolut și mister. Discursul său este metaforic, ornamental, uneori exuberant, cultivând voluptatea expresiei și seducția demonstrației. Nu caută să simplifice opera, ci să-i multiplice perspectivele; nu elimină contradicțiile, ci le valorifică drept surse de semnificație. În esență, este un arhitect al paradoxurilor, un explorator al labirinturilor textuale și un spirit al excesului interpretativ. UN OM RAR!

Ad multos annos, feliciter et pulchre vivas!     

Note biobibliografice Petre Isachi, click aici.                                                                                                                                       

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.