Liderii UDMR ripostează mereu la reacții mai blajine ale politicienilor români care cer ”să depășim chestiunea etnică”. Ei susțin că trebuie ”să o rezolvăm”, spunându-ne că până și un copil mic ar înțelege acest lucru. E adevărat, adeseori în grupuri de copii, diferențierile, inclusiv etnice, apar ca ”ciudate” și provoacă reacții de respingere sau izolare atunci când aceste diferențieri sunt prea pronunțate. Dar un copil ceva mai mare își dă seama că politicienii umblă pe cărări greșite și speculează riscant orice le este de folos în căutarea unei căi mai directe spre putere.
Și foarte curând află la școală că diferențierile (genetice) la nivelul indivizilor umani se structurează în mod specific în funcție de mediul și modul de viață al grupului (comunității) de apartenență. În acest fel apar diferențierile sociale care vor configura și identități (grupuri) etnice. Interacțiunile între grupurile etnice generează treptat forme de cooperare, nu însă înainte de a traversa conflicte, inclusiv războaie. Vectorul acestor conflicte este puterea, iar scopul, impunerea dominației.
Din fericire, istoria a moderat aceste intenții și a mijlocit apariția unor modi vivendi din ce în ce mai umanizate până la formele actuale, considerate ”civilizate”. Evoluția nu se va opri aici, dar, până una alta, politicile partizane, încă primitive, speculează orice situație sau incident pentru a se legitima. Și astfel unii cer depășirea diferențierilor, iar alții accentuarea lor.
Cineva, nu mai știu cine, cerea ca înainte de o luptă, soldații ambelor tabere să se privească în ochi – fiecare cu fiecare – înainte de a li se ordona să tragă unii în alții. Era convins că cei mai mulți vor arunca armele lor letale. Probabil că avea dreptate, mai ales că observăm singuri azi că, individ cu individ, din grupuri etnice diferite, care trăiesc pe același teritoriu, rareori ajung la vreun conflict direct. În orice caz, nu mai des decât dacă ar aparține aceluiași grup etnic.
Oare nu ar trebui să-i lăsăm pe ei ca, privindu-se ochi în ochi, să armonizeze (nu să le depășească și nici să le ”rezolve”) diferențierile, tocmai pentru ca viața lor să fie mai bogată?
Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu
Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu
Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu
