În urmă cu 135 de ani, în 13 noiembrie (stil vechi) 1884, la Teatrul Naţional din Bucureşti, a avut loc premiera comediei O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Distribuţia: I. Petrescu (Trahanache), C. Nottara (Tipătescu), I. Niculescu (Caţavencu), A. Catopol (Farfuridi), Anton Leonteanu (Brânzovenescu), Ștefan Iulian (Pristanda), N. Mateescu (Cetăţeanul turmentat), Aristizza Romanescu (Zoe). Jucată în prezența reginei Elisabeta, piesa s-a bucurat de un mare succes de public, autorul fiind chemat la rampă de două ori. Succesul extraordinar de la premieră este urmat de un şir de 11 reprezentaţii consecutive.
În privința ecourilor critice, majoritatea acestora au fost defavorabile, O scrisoare pierdută fiind considerată ca lipsită de calități literare de Ionescu-Gion, Dassé, Claymoor. În decembrie 1884, în ziarul ”Lupta”, Gh. Panu scrie – fără a semna – favorabil despre piesa lui Caragiale cu ocazia montării piesei la Teatrul Național din Iași.
Caragiale a citit piesa în ziua de 5 octombrie 1884, la aniversarea ”Junimii”, la Iași. Succesul primei lecturi atrage o reprogramare în cadrul societăţii (25 și 29 octombrie). În 19 octombrie presa informează că O scrisoare pierdută este ”în studiu” la Teatrul Naţional. Pe 12 noiembrie, însoţit de Titu Maiorescu, Caragiale citeşte comedia la Palat.
O scrisoare pierdută a fost publicată în revista ”Convorbiri literare”, nr. 11/1885.
O scrisoare pierdută, în regia lui Sică Alexandrescu, la Teatrul Național Radiofonic
© Radio România, Costin Tuchilă, Pușa Roth
Vezi: Viața lui Caragiale de Pușa Roth
Arhiva rubricii Filă de calendar
