La 4 noiembrie 1922, arheologul și egiptologul britanic Howard Carter (1874–1939) avea să ajungă pe Valea Regilor din Egipt, la prima treaptă care urma să-l ducă la cea mai fabuloasă descoperire arheologică din toate timpurile.
Încă din fragedă tinerețe, Howard Carter era pasionat de arheologie. După ce s-a dedicat acestei profesii și a ajuns în Egipt, el a fost încurajat și finanțat de George Herbert, lord Carnarvon (1890–1923), un nobil englez pasionat și el de lumea arheologiei din Egipt.
Când, pe 4 noiembrie 1922, pe Valea Regilor, în fața Luxorului, în căutările arheologice întreprinse cu pasiune, mica echipă a lui Carter a dat, la lumina unei lămpi palide, peste niște peceți ovale, cu scriere hieroglifică, s-a crezut că este vorba de un tezaur cu aur și abanos al unui mormânt sau vreo veche ascunzătoare. Exista și o intrare, străjuită de două statui-santinelă.
Peste vreo douăzeci de zile, Howard Carter și-a văzut visul cu ochii – el căuta de cinci ani mormântul lui Tutankhamon.
„Când ochii mi s-au obișnuit cu lumina, detaliile încăperii apărură încet în penumbră – animale stranii, statuete și aur, pretutindeni strălucea aurul”, a notat mai târziu Carter prima sa impresie.
Întrebat de lordul Carnarvon: „Poți vedea ceva ?”, Carter ar fi spus: „Da, lucruri minunate!”. S-a aflat că, ulterior, acesta ar fi scris în Jurnalul său următoarea replică: „Da, este minunat!”.
De fapt, Howard Carter descoperise somptuosul mormânt al faraonului Tutankhamon (1341 î.Hr.–1323 î.Hr.), despre care se știa că urcase pe tron la vârsta de 9 ani și că murise la 18 ani (1332 î.Hr.–1323 î.Hr.). El este fiul faraonului Amenhotep IV (Akhenaton) și al reginei Kiya, făcând parte din Noul Regat, dinastia a 18-a, numită și Epoca de aur a faraonilor. El își dormea somnul de veci de peste trei mii de ani. Moartea sa a rămas un mister pentru posteritate, deși au fost presupuse mai multe cauze care nu s-au motivat în cele din urmă. Mormântul conținea sarcofagul, masca de aur și pietre semiprețioase ale tânărului faraon, precum și numeroase podoabe de aur. Evenimentul s-a bucurat de un ecou pe măsură în presa internațională. Această mască este considerată unul dintre cele mai mari tezaure din istoria artei, iar contemplarea ei fascinează până în zilele noastre privitorul, descoperirea lui Carter introducându-l pe Tutankhamon în legendă. Tutankhamon era imaginea vie a lui Aton, divinitate egipteană, personificând discul solar.
După acel noiembrie 1922, a urmat constatarea de către oficialii egipteni, apoi un timp îndelungat de cercetare, conservare și catalogare.
S-a considerat cel mai bine păstrat și intact mormânt al unui faraon, descoperit pe Valea Regilor (King’s Valley), de unde și simbolul cu care a fost consemnat – KV62 – în inventar. Activitatea de catalogare a celor peste 5.000 de piese de aur, găsite în afară de sarcofag și de frumoasa mască a durat un deceniu.
Conservată la Muzeul Egiptean din Cairo, masca lui Tutankhamon măsoară o înălțime de 54 cm și o lățime de 39,3 cm, iar în profunzime – 49 cm, fiind formată din două plăci unite (din aur, argint, cupru) și cântărind peste 10 kg.
De notat că entuziastul și neobositul Howard Carter a consacrat trei volume cercetărilor sale, legate de descoperirea mormântului lui Tutankhamon. De asemenea, el a ținut conferințe pe aceeași temă în Franța, Marea Britanie, Spania și SUA. Din păcate, guvernul țării sale nu l-a onorat pentru eforturile depuse și rezultatele obținute în excavările din Egipt. A fost onorat doar de suveranul acestei țări, Fuad I, cu „Ordinul Nilului”. A primit titlul onorific de doctor al Universității din Yale și titlul de membru de onoare al Academiei Regale de Istorie din Madrid.
De amintit, de asemenea, că o expoziție intitulată Tutankhamon și vremea lui a fost prezentată la Paris în 1967, după care masca lui Tutankhamon și podoabele de aur găsite în mormânt au călătorit în multe țări, până în anii 1980.
Semnatara acestor rânduri a avut șansa ca, aflându-se în primăvara anului 1974 ca turistă la Moscova, să vadă acest minunat tezaur, expus la Muzeul de Artă „A. S. Pușkin”. Se intra în grupuri mici de vizitatori în sala expoziției. Vrăjită de frumusețea și de calitatea, nu numai a măștii, ci și a podoabelor, am zăbovit îndelung în fața vitrinelor. Dar după vreo 15 minute, s-a auzit o sonerie. Ce însemna asta? Că vizitatorii nu puteau rămâne mai mult de atâtea minute… Eu, care nu știam acest lucru, nu apucasem să văd decât foarte puțin. Atunci, am avut inspirația de a încerca s-o conving pe una dintre supraveghetoare ca să mă lase să intru din nou. Am găsit înțelegere și bunăvoință, supraveghetoarea conducându-mă pe un alt drum, ca să pot intra a doua oară. Ceea ce am și făcut, de această dată mișcându-mă mai repede și plecând copleșită de splendoarea tuturor exponatelor istorice.
De ce nu a avut voie acest tezaur să părăsească Egiptul după anii 1980? Deoarece deputații egipteni adoptaseră o lege care interzicea ieșirea din țară a măștii și a altor valori de patrimoniu.
Însă, din fericire, în ultimii cinci-șase ani, a fost organizată o expoziție, dar fără masca lui Tutankhamon. Această expoziție a fost prezentată pe multe continente, trecând prin Paris, Londra, Washington DC și alte orașe americane, Australia, Coreea de Sud și Japonia.
Descoperirile din mormântul lui Tutankhamon sunt expuse în Noul Muzeu Egiptean de Antichiăți din preajma piramidelor, iar masca tânărului faraon, cum am mai spus, la Muzeul Egiptean din Cairo.
Arhiva rubricii Filă de calendar
