1. Filosofia lucrurilor mărunte
Chiar așa, ne mișcăm între problemele morale planetare, între bunele intenții etice ale dregătorilor universali, dar uităm să ne oprim și lângă lucrurile mărunte ale vieții noastre. Ce bine ar fi dacă nu am uita, totuși, să descoperim întâmplările mici, care ne fac să punem întrebări adesea fără răspuns. Filosofia despre care vă scriu are chiar acest „temei”, o etică a mărunțișurilor și aș observa că una dintre problemele societății românești de astăzi – măcar a aceleia pe care am cunoscut-o eu în existența mea de, deocamdată, foarte mult peste o jumătate de secol – rămâne morala amănuntului. Ce-i drept, viaţa noastră rătăceşte mereu printre amănunte nesemnificative, e o resemnată pendulare printre facturi şi biruri, care oferă impresia unei suficienţe liniştitoare, dacă reuşeşti să le elimini la timp în ciuda revenirii lor continue.
Așa cum am început să înțelegem și noi, sentimentul de împlinire a devenit o căutare a cărei deraiere în eşec este tot mai previzibilă. Cu toţii ne pierdem în amănunte nesemnificative. Am citit că oamenii de sus, ale căror „aspiraţii în imediat” sunt contabilizate la o altă dimensiune pecuniară (ce filosofie de doi bani!) şi implicit existenţială, rătăcesc printre simboluri golite de conţinut, deoarece ele sunt asemenea unor gablonţuri cu efect în imediat, dar un cunoscător le citeşte cu uşurinţă falsitatea şi ieftinătatea.
„Înalta” noastră societate este recunoscută numai prin cuantificarea conturilor, care îi permit, de cele mai multe ori, o manevrare relaxată a simbolurilor cotidiene. În lumea celor de jos, amănuntele nesemnificative ale celor de sus sunt teme predilecte de discutat zile şi săptămâni: ce nevastă şi-a tras nu ştiu ce boşorog, ce excursii, ieftine de altfel, au mai făcut nu ştiu care vedete etc. Preocupările rătăcesc printre reţete de bucătărie, glumiţe expirate şi mult fotbal. Şi, astfel, societatea devine un uriaş malaxor de amestecat amănunte nesemnificative, care, la scara istoriei, pregăteşte încet, dar sigur, dispariţia unei culturi şi odată cu ea, a unui popor devenit un amănunt istoric nesemnificativ. Milorad Pavič este autorul care descrie foarte plastic, dar cu o mare doză de adevăr, în romanul Dicţionarul khazar, faptul că, atunci când este să dispară un popor, mai întâi dispare înalta societate şi odată cu ea şi literatura.
Totuși, prieteni, se spune că fericirea nu este o destinație, ci o călătorie sau chiar un mod de a trăi. Tot ce trebuie să facem este să învățăm să ne bucurăm de momentele fericite ale fiecărei zile. Sunt câteva momente, de-a lungul vieții, pe care le luăm ca reper pentru fericire. Un cunoscut sociolog scria că sunt și multe alte momente care nu merită să treacă neobservate, nevoia de echilibru emoțional, familia și prietenii, o casă primitoare și modul de petrecere a timpului liber, adică aspecte care influențează semnificativ calitatea vieții. De pildă, există o zi internațională (pe data de 8 august) care ne amintește cât este de important să savurăm fericirea. Să te întâlnești cu cineva drag absolut întâmplător, să-ți ofere o îmbrățișare un copil cunoscut, pe stradă, să primești un cadou sau, pur și simplu, să ți se îndeplinească o dorință într-un mod neașteptat sunt întâmplări fericite, care dau savoare zilei și pot fi folosite ca ancore în momentele de debusolare emoțională, cum scria un antropolog cunoscut. Cu condiția să le trăim conștient, să ne conectăm cu bucuria pe care o degajă toate acele mici întâmplări... Exersând, în fiecare zi, fericirea momentului, ne vom construi o lume a noastră, simplă și răbdătoare? Este doar o întrebare. Dăruiește momente fericite, așa suntem îndemnați, dar nu e simplu de împlinit…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
