Dacă tot mă așez săptămânal în marginea filosofiei, azi o să încep cu mici nuanțe existențialiste, structuraliste… Ce zic eu? Fenomenologice de-a dreptul, cu amintiri neclare din Eleganța ariciului, știți, romanul acela fabulos… O solicitantă la o agenţie matrimonială zice: „Aş dori să cunosc un bărbat care nu fumează, nu bea, nu se uită la fotbal, nu se uită după alte femei. Aveţi aşa ceva?” I se răspunde: „Da, în parcul din apropiere…” Doamna insistă: „E de la agenţia dumneavoastră, nu?” Și răspunsul: „Nu, e din marmură!”
Ce este o aristocrată? se întreabă Muriel Barbery în romanul invocat mai sus. Este o femeie pe care vulgaritatea nu o atinge, deși e înconjurată de ea. Și mai spune că în afară de dragoste, prietenie și frumusețea artei, nu prea mai există altceva care să poată hrăni viața umană.
Și, de aici, meditațiile profunde, nu-i așa? În esență, spune Aristotel, femeii îi lipsește ceva, ea este „un bărbat nedesăvârșit”. Ea este pasivă și receptoare… Hei, dar noi, bărbații? Păi cum? Suntem activi și dăruitori. Asta ca să vedeți cum e în lumea ideilor filosofice, pentru că iubitorul de înțelepciune din antichitate ne asigură că toate însușirile copilului „se află în sămânța bărbatului” și orice copil moștenește numai însușirile bărbatului. Dar stagiritul nu se lasă, femeia, mai zice el, este numai terenul, numai pământul care preia și dezvoltă substanța donatorului, el este semănătorul… În termenii filosofici ai lui Aristotel, bărbatul este „forma”, iar femeia este „materia”. Sunt și câteva „circumstanțe”, Aristotel n-a prea avut multe experiențe practice cu privire la viața femeilor și a copiilor. Și apoi, ce ziceți, e corect așa? Astfel se întâmplă atunci când bărbații își asigură numai pentru ei dominația în filosofie și în știință.
Dar Platon, celălalt mare filosof grec? El zice altfel… Un stat care nu educă și nu formează femeile este ca o ființă omenească preocupată să-și antreneze numai brațul drept. În Banchetul, celebrul său dialog filosofic, este vorba chiar despre o femeie, Diotima, care l-a influențat foarte multe pe Socrate. Și mai spune Platon: femeile pot conduce un stat la fel de bine ca și bărbații, pentru că orice conducători trebuie să se bazeze pe rațiune, iar femeile sunt dotate cu rațiune, ca și bărbații, dar trebuie eliberate de grija copiilor și de treburile casei.
O concluzie parțială: domnilor filosofi, aveți mare noroc! Ce v-ați fi făcut dacă la „dezbaterea” aceasta v-ar fi fost alături niște doamne din politica românească? De azi sau de ieri, tot un drac… Domnule Platon, domnule Aristotel, ascundeți-vă cât mai e vreme! Și tocmai din aceste motive metafizice, vă reamintesc aici că o soţie bună nu strigă niciodată la soţul ei, ea dă ordinele calm, scurt și clar… Citeam că bărbatul răsfoiește o carte, iar femeia un ziar. „Uite, dragă, ce scrie la ziar: un bărbat s-a cunoscut cu o femeie, în aceeași seară s-a însurat cu ea, iar a doua zi de dimineaţă deja a părăsit-o!” El a mormăit: „De, noaptea e un sfetnic bun…”
Și o concluzie de final… Soţul întreabă: „Ce să-ţi cumpăr?” Soţia răspunde: „Încă nu ştiu, dar să fie două!”
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
