Pentru că vremea de toamnă-vară ne îmbie la plimbare, am ales și astăzi Grădina Cișmigiu, martora atâtor evenimente și nu mă refer numai la cele romantice, fiindcă locul acesta a fost, este și va fi punct de întâlnire al poveștilor de iubire cu poveștile istoriei, căci altfel cum ar fi trecut prin secole dacă nu ar fi fost păstrătoarea atâtor simboluri! Ei, pentru a respecta istoria mergem, imaginar firește, la „Podul de Nuc”, construcție ce datează din 1859, fiind una dintre cele mai vechi lucrări ale Bucureștiului. Construit din lemn, avea inițial laturile împletite din crengi de nuc, de unde i se trage și numele.
Trebuie să vă reamintesc că acest pod a apărut în timpul amenajării peisagistice a parcului coordonată de peisagistul german Carl Meyer. Structura de bază era din lemn, iar elementele decorative și lateralele imitau un aspect rustic prin folosirea crengilor de nuc. „Podul de Nuc” este una dintre cele mai vechi lucrări și puncte de traversare pietonală din parcul Cișmigiu. Podul inițial din crengi a fost înlocuit de-a lungul timpului cu structuri mai rezistente în etapele ulterioare de amenajare și reparații ale parcului. Ultima reparație capitală a podului s-a executat în anul în 1930, iar construcția are forma unor false trunchiuri de arbori, cu crengile împletite, executate în totalitate din ciment cu armătură metalică. Conform datelor oficiale „podul pietonal are o lungime de 11,1 metri, iar lățimea de 4,20 metri, cu balustrade ornamentale de 15,5 metri”.
Podul care face legătura între Aleea Platanului şi Aleea Magnoliei este „Podul Mare”, un simbol al parcului, monument istoric ridicat între anii 1913 și 1914, devenit rapid un punct de atracție major. Structura de beton armat a fost realizată cu o formă arcuită elegantă, inspirată de designul podurilor din celebrele parcuri de la Londra sau Paris. Forma curbată are și un rol funcțional important, permițând trecerea liberă a bărcilor pe sub el. Podul are o lungime de 24 de metri și o lățime de 4,09 metri. De-a lungul timpului, a rămas cel mai fotografiat și accesat loc din Cișmigiu, oferind cea mai frumoasă panoramă asupra lacului și a celebrului restaurant Monte Carlo. Pentru că am ajuns în preajma restaurantului Monte Carlo, situat pe mica insulă a lacului, trebuie să vă reamintesc de istoria zbuciumată a acestui obiectiv. Proiectat de arhitectul Ion Mincu, în 1926, inițial era o construcție mult mai elaborată, în stil neoromânesc. Din păcate, varianta originală a fost distrusă în timpul bombardamentelor din 1944, după unele surse, iar după altele, în timpul cutremurului din 1940. Ceea ce se vede astăzi este o reconstrucție care încearcă să păstreze spiritul original, dar care a pierdut din detaliile rafinate de la începutul secolului XX. Scotocind arhivele vremii, descoperim că pe insulița din Cișmigiu a existat încă de pe la 1850 o cârciumă, fix pe amplasamentul unde astăzi e restaurantul Monte Carlo, fiind vorba despre cârciuma lui Dura. Restaurantul avea, grație poziționării și a serviciilor oferite, magnet la burghezie. Trebuie menționat faptul că în jurul anului 1905 proprietarul restaurantului era Mihalcea, vestitul consilier comunal pasionat de bere, care a deschis împreună cu Caragiale la finalul secolului al XIX-lea mai multe berării pe străzile Șelari și Gabroveni. Din păcate, restaurantul a ars din temelii spre finalul Primului Război Mondial.
Așa cum am amintit, Monte Carlo a fost refăcut în anul 1926, de data asta de un afacerist pe nume Partenie, care a continuat tradiția restaurantului, investind o mulțime de bani în superba clădire, realizată în stil neoromânesc, de mari dimensiuni, opera arhitectului Ion Mincu (există însă persoane care spun că de fapt planurile imobilului au fost realizate de Petre Antonescu).
În perioada sa de glorie, Monte Carlo era locul unde se dădeau cele mai fastuoase baluri din oraș. Politicieni, artiști și oameni de afaceri se adunau aici pentru a discuta soarta țării între două feluri de mâncare sofisticate, fiind simbolul luxului accesibil doar elitei, un loc unde eticheta era mai importantă decât meniul. Am pășit pragul restaurantului cu diferite ocazii și mereu am dorit să găsesc un loc de unde să privesc lacul și să ascult murmurul lui care parcă își spune povestea pentru cei care doresc să o asculte. Sigur, îți poți imagina pentru o clipă că ești, de ce nu, la Veneția. Faptul că Monte Carlo a fost reconstruit arată importanța simbolică a acestui punct în geografia afectivă a Bucureștiului. La final, pot spune, doamnelor și domnilor că… și eu am fost la Monte Carlo, de Cișmigiu, firește!
