„Mici gânduri de noiembrie (3)” de Ionuț Cristache

10
ionut cristache tableta (1)

in marginea filosofiei rubrica leviathan.roAm citit cândva o poveste; chiar și în gânduri este plăcut uneori, în zdrobirea acelor zile deșarte, să te regăsești în paradis, pe acasă. Să te întorci în copilărie, să te joci nepăsător cu prietenii și acolo să vezi un tată viu și o mamă tânără. Să stai mai mult ar fi, acolo, o sută de ani. O lacrimă a coborât. Dragostea pentru acasă nu înseamnă că trebuie să murim pe câmpul de durere, dar pentru a face ceva de dragul locurilor noastre natale trebuie să luptăm și nu toată lumea are această șansă.

*

Chiar și florile de acasă au un miros diferit. Ce este în cuvintele „al meu”, se întreba un filosof de demult? Căci nu înseamnă ceea ce îmi aparține, ci ceea ce aparțin, ceea ce conține întreaga mea ființă. Acest „aceasta” este al meu numai în măsura în care eu însumi îi aparțin. „Dumnezeul meu” nu este Dumnezeul care îmi aparține, ci cel căruia îi aparțin. Același lucru este adevărat și pentru acasă…

*

Să ne reamintim de romanul 1984… Vremurile pe care le trăim sunt tot mai orwelliene. „Toate documentele istorice au fost distruse sau falsificate, toate cărțile au fost rescrise, toate tablourile au fost repictate, toate statuile și clădirile au fost rebotezate, toate datele au fost modificate.” Toate cuvintele mele se scurg spre podea, se lovesc de colțurile camerei, se sparg în bucăți și lumea miroase a rahat. Alb, bătrân și valid…

*

Desigur, nu suntem lipsiți de nostalgii, dar nu încercăm mereu să inventăm un teritoriu propriu. Nu dorim să ne ascundem gândurile, nu ne temem (în aceste vremuri apăsătoare) să mai credem în ceva și mai vrem să ne putem bucura de forța ideilor și cuvintelor noastre. Ciudat lucru, dacă stai să te gândești, această bucurie în fața cuvintelor, mai ales acum, când lumea plutește peste munți de tristețe. Și ce-am putea să mai facem? Să ne minunăm de o viață nesigură, să trecem dincolo de toate bolile sufletului?

*

De prin cărți adunate și-napoi la lume date… De aici înainte sapa și lopata; decât să mai trăiești, mai bine să nu mori niciodată; de moarte și de nuntă nimeni și niciodată nu poate fi gata; Doamne, ia-mi moartea și zilele bărbatului meu; după ce leul moare, mulți se găsesc să-l jupoaie; firul rupt nu se mai toarce; popa plânge când n-are morți de îngropat…

Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache 

A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.