Doamnelor şi domnilor, am crezut că nasturii în ziua de azi sunt doar un accesoriu, dar pot spune acum, după ce am cotrobăit prin lumea virtuală, că m-am înşelat amarnic. Am văzut expoziţii de nasturi, am văzut cum din nasturi s-au creat obiecte de artă (ceasornice, viori, patefoane etc.), am văzut şi citit poezie şi proză, toate dedicate acestui mic dar foarte util accesoriu: nasturele. Am să exemplific cele afirmate pornind de la titlul romanului poliţist ”Cutia cu nasturi” de Rodica Ojog-Braşoveanu, apoi de la o poezie pentru copii, de pe un site adresat mămicilor, postată de Georgiana Susanu din Braşov şi intitulată ”Omul de zăpadă”, în care prezenţa nasturelui este necesară:
”…Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ogradă un moşneag
Poartă-n cap o oală veche,
Răsturnată pe-o ureche.
Ochii negri şi lucioşi
Sunt cărbuni din vatră scoşi
Nu-i lipseşte nici lulea!
Parcă pufăie din ea!
Iar pe piept, perechi, perechi
Are moşul nasturi vechi
Şi mai are şi-un nas roş
Ca o creastă de cocoş.”
O altă căutare, altă poezie, de data asta semnată de Diana Chindiriș şi intitulată ”Nasturi şi portocale”, din care am selectat un fragment, de, regula dreptului de autor:
”Din nasturii tăi
azi n-o să plouă,
căci n-ai să mă iubeşti.
N-o să-ţi răsară din nasturi,
din chip, din pumni
decât o portocală …”
E rândul epigramei de Mircea I. G. Ştefănescu din volumul ”Când pleca odată, la război, un om…” (2010), intitulată ”Moda blugilor”:
”…Iţari moderni, cu nasturi mari,
Un pic mai mari, cu ecusoane,
Se poartă azi şi de cucoane,
Deşi costumu-i de văcari.”
Am ales şi un fragment din ”Autoportret cu nasturii încheiaţi” de Adrian Firică:
„Trecând cu bine de epoca goblenurilor
cu năravul ăsta bun dobândit din fiecare depăşită legătură
umblu încheiat la toţi nasturii
abia aşteptând să-mi fie privit cu deferenţă
şirul perfect aliniat de nasturi
fiecare nasture cusut cu picioruş
fiecare singură faţă de lună
gura închisă
nodul nevăzut.”
Şi, în sfârşit, un fragment din volumul ”Poezii” de Dumitru Crudu:
”…Inima ta nu are pietre în gură nu
Are nasturi în buzunare nu
Are frunze de brusturi în mână
Akvika se află
La etajul nouă şi are
Ochii închişi
Deasupra zăpezii
Sufletul tău doarme deasupra
Zăpezii…”
Și am dat doar câteva exemple! Dar să trecem la nasturii noştri şi să continuăm istoria de veacuri a acestora.
În secolul al XVI-lea, Francisc I (1494–1547) a făcut furori cu un costum care avea, nici mai mult, nici mai puţin de 13.600 de nasturi de aur. Dar era vorba de un rege, nu de un om oarecare! În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, doar bărbaţii foloseau nasturi. Cu alte cuvinte, imaginea unei femei care poartă haine cu nasturi în aceste secole este similară cu imaginea unei femei care poartă cravată în zilele noastre, dar nici acest exemplu nu este de ajuns, fiindcă astăzi moda nu mai are frontiere de netrecut. Nasturii se făceau şi, de altfel, se fac şi azi, din orice fel de material, fier, lemn, os, aur, argint, sticlă, piatră, fildeș, piele, coarne de cerb, ceramică, perle sau combinaţii ale acestora, încât păreau sau chiar erau mici opere de artă. Unul dintre cele mai ciudate materiale din care se fabrica nasturele era lignitul. În anul 1861, Regina Victoria a declanşat moda hainelor cu nasturi negri din lignit, în semn de doliu, la moartea soţului ei Albert. Mii de oameni au purtat nasturi negri în semn de solidaritate cu regina.
Nasturii pe care îi folosim şi astăzi datează cam din timpul lui Frederic al II-lea (1740–1786), rege al Prusiei, care a făcut soldaţilor săi uniforme noi, cu manșete albe, dar după o vreme a observat că acestea se înnegreau, pentru că grenadierii se ștergeau la gură cu dosul mânecii. Trebuie să recunoaştem că obiceiul n-a pierit şi îl întâlnim uneori şi la adulţii cu oarece pretenţii. Sic! Regele trebuia să ia măsuri urgente pentru a-i dezobişnui pe bravii soldaţi de acest prost obicei şi, în acest sens, a poruncit să li se coasă nasturi cu vârfuri ascuţite. De la uniforma soldaţilor prusaci, moda a trecut la costumele obişnuite şi acum purtăm câte trei nasturi la mâneci, ca semn al eleganţei sau ca un obicei păstrat din secolul al XVIII-lea până azi.
Vezi și: ”Micul accesoriu răsfățat: nasturele” (1) de Pușa Roth
Arhiva rubricii Istorii și istorioare
