Un film coreean incredibil, de calibrul celei mai decorate producții coreene la Oscaruri, Parazit. Possible Love, regizat de Lee Chang-dong, este tot un comentariu social, de această dată plasat într-o vreme în care au loc concedieri în masă (când diverse industrii dau afară angajații pe bandă rulantă și când se discută despre dispariția forței de muncă umane). Este o perioadă în care unele demonstrații se termină în dezastru, iar grevele sunt înăbușite violent.
Regizoarea Lee Ye-ji (Cho Yeo-jeong, care jucase și în filmul Parazit) hotărăște să facă un documentar despre familiile celor care și-au pierdut locul de muncă. Soțul ei, băiat de bani gata, reprezentând a doua generație de antreprenori și trăind din speculații bursiere, privește cu scepticism acest proiect: „Oare cine are vreun interes în conflictele de muncă? Nu e nimic de descoperit, vei găsi doar un alt șomer – nimic altceva”, o avertizează el.
Totuși, familia Choi este aleasă pentru documentar, iar camera îi urmărește la antrenamentele copilului, Cheol, la mesele în familie și în alte activități de zi cu zi. Ho-seok (Sul Kyung-gu), tatăl familiei, care tocmai fusese concediat, nu este interesat să discute despre situația lui. Soția sa, Mi-ok (Jeon Do-yeon), participă însă cu entuziasm, iar proiectul filmului independent merge înainte (se întreabă chiar ce fel de independență are un film independent; independența față de finanțări, i se răspunde).
Mi-ok și Ye-ji par să se înțeleagă de minune. Familiile lor se apropie, iau mese împreună (doar și acest lucru face parte din procesul de documentare).
Interviurile despre visele din copilărie ale lui Mi-ok sau despre grevă conduc la revelații puțin anticipate. În plus, toate acestea sunt surprinse prin obiectivul camerei, care captează emoția dezvăluirilor celor ce fuseseră prinși în violența evenimentelor de stradă. Se dezvoltă un fel de afecțiune între cele două cupluri, în ciuda diferențelor dintre așteptările lor și dintre statutul lor social. În mod neașteptat, apar afinități între Mi-ok și soțul lui Ye-ji, Sang-woo (Zo In-sung), iar Ho-seok ajunge să-și dezvăluie traumele cu mai multă ușurință în fața camerei de filmat decât în prezența propriei soții.
Acest documentar deschide fiecăruia drumul spre introspecție și descoperire. Iar lumile incongruente (ale celor ce au și ale celor ce nu au) par să se apropie, pe măsură ce personajele înțeleg dificultățile de zi cu zi ale celor vulnerabili, precum și sentimentele de vinovăție sau stigmatul pe care societatea îl asociază cu aceștia.
Lumile încep să se întrepătrundă. Între ele, să fie oare loc de dragoste? Deși improbabilă, ea pare posibilă. Cel puțin pentru moment.
Possible Love este un exemplu de poveste care imaginează contactul dintre două lumi ce se întâlnesc, cumva, întâmplător: lumea celor care trebuie să muncească și cea a celor care pot trăi prin alte mijloace. Povestea este spusă cu măiestrie. În plus, este excelent jucată. Are scene de o frumusețe artistică extraordinară, în special cele de la marginea mării, lângă casa de vacanță la care este invitată familia Choi.
În luxul casei de vacanță a celor avuți ies la iveală anumite similarități. Se dezvăluie, pe neașteptate, sentimente și intenții surprinzătoare. Tatonările fiecăruia, descoperirea lumii ce le fusese străină, precum și substraturile psihologice care se dezvăluie pe parcurs sugerează o textură socială complexă, cu subtilități care țin atât de clasa socială, cât și de alegerile fiecărui individ. Iar implicațiile sunt mult mai adânci decât se poate vedea cu ochiul liber.
Possible Love este primul film sud-coreean care a câștigat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneția, în 2026. În plus, este propus pentru categoria „Cel mai bun film internațional” la Oscarurile din 2027.
Remarcabilă mi se pare și interpretarea lui Mi-ok de către Jeon Do-yeon, o actriță extraordinară, care a câștigat premiul pentru interpretare feminină la Festivalul de Film de la Cannes (2007), pentru Secret Sunshine. Cuplul improbabil, Mi-ok și Sang-woo, format în mod surprinzător, are ceva electric, poate tocmai pentru că reprezintă fructul interzis: el se situează în afara normelor și are motivații greu de întrevăzut. Emoția se acumulează, se construiește cu fiecare scenă. Chiar și afinitatea lui Ye-ji pentru Ho-seok ajunge să ne atingă.
Mi se pare interesant și efectul acestei atingeri a lumilor asupra băiatului familiei Choi, Cheol, un copil cu ticuri, care este martor la cele întâmplate și care preia presiunea emoțională a celor mari.
Un film remarcabil, văzut inițial la Festivalul Internațional de la Toronto, care acum rulează pe Netflix. Un film de mare impact, despre solidaritatea umană, care abordează probleme reale și actuale, cu un storytelling excepțional. Îl recomand cu toată căldura.
Regia: Chang-dong Lee
Scenariul: Chang-dong Lee, Jungmi Oh
Jaeil Jung, departament sunet
Nick Shumaker, producător executiv
Premiera internațională: 23 septembrie 2026
Coproducție Coreea de Sud–SUA
