Muzeul Național al Literaturii Române din București vernisează joi, 10 septembrie 2020, ora 18.00, la sediul din Calea Griviței 64-66, în Sala „Alexandru Condeescu”, expoziția Semne, semnată de artistul Ioan Nemțoi. Expoziția va putea fi vizitată până în 30 septembrie 2020, de luni până vineri, în intervalul orar 10.00 – 18.00. Vizitarea se va face exclusiv cu programare la: 0762.671.698, numărul maxim de persoane acceptate în spațiu fiind două (dacă nu fac parte din aceeași familie) sau patru (dacă fac parte din aceeași familie).
Ioan Nemțoi s-a născut în comuna Trușești, în 1964. Talentul său artistic a fost remarcat de învățătoarea sa, care i-a sfătuit pe părinți să-l trimită la școala de artă. A absolvit Academia de Artă din București în 1991. Patru ani mai târziu, și-a deschis propriul studio de sticlă în Dorohoi – zonă pitorească, cu bogate semnificații istorice – care l-a inspirat în întreaga sa cariera artistică.
Ioan Nemțoi este renumit pentru cromatica originală a sculpturilor sale din sticlă, pentru curajul și ambiția sa de a modela structuri și forme monumentale din sticlă incandescentă, forme mai apropiate de sculptură decât de sticla suflată. Unele dintre expozițiile sale majore sunt: My Extravaganza (instalație și efect de sunet și lumină), gallery@oxo, Oxo Tower Wharf, Bargehouse, Londra; Nemțoi la McLaren, la sediul McLaren, proiectat de renumitul arhitect Norman Foster; Who’s Afraid of Glass?, la Museo Civico, Bassano del Grappa, Italia; cât și mai recentă expoziție intitulată NEMȚOI, de la Museu Nacional dos Coches, Lisabona.
„Sunt îndrăgostit de sticlă, această substanță cu totul fascinantă care oscilează între fragilitate și rezistență în timp, între lichid și starea solidă. Începând cu versatilitatea sa, chestiunea în sine poate fi un pretext pentru dezbateri interminabile. Ca artist, îl folosesc pentru a mă exprima.” – Ioan Nemțoi.
„Semnele în sticlă ale lui Ioan Nemțoi, fluide și organice, fragmente dintr-o scriitură în afara timpului, încorporează întreaga noastră istorie, de la starea ingenuă a siliciului din Cosmosul primordial și până la percepția culturală postmodernă. Aceste însemnări plastice fac parte dintr-o vastă alocuțiune în care sunt cuprinse atât Creația, privită la scară macro, cât și gestul creator, concret, al artistului.” – Dalina Bădescu.
Comunicat al Muzeului Național al Literaturii Române din București
