Stratagema lui Bruegel cel Bătrân
Din publicația „Le Point” aflăm că pentru a-și crește încasările, celebrul pictor flamand Pieter Bruegel cel Bătrân (1525–1569) a acceptat să semneze Hieronymus Bosch. După moartea acestuia, alții s-au dat drept el, adică Pieter Bruegel cel Bătrân.
„Ilustrând vechiul proverb «Peștele cel mare înghite peștele cel mic», Bruegel cel Bătrân știa că poate avea un frumos succes. De fapt, în secolul XVI, flamanzii erau pasionați de aceste forme percutante care îndemnau la meditație în legătură cu mica morală. Numai că Bruegel nu era cel mai bine plasat pentru a da lecții…”
Acest desen pune în evidență ambianța care domnea la Antwerpen (Anvers), în care trăia Bruegel. „În acest oraș comercial, oricine se îmbogățește pe seama unuia mai mic, înainte de a se lăsa devorat de unul mai puternic. Pe scurt, artistul pare să spună că lumea este deopotrivă crudă și cupidă.”
Tot ziarul francez ne semnalează: „Ironia sorții, după moartea sa, Bruegel cel Bătrân devine el însuși, dar și fiul său, un argument comercial în lanț. Astfel, se numără vreo 50 de copii după Peisaj de iarnă cu patinatori și cursa de păsări a fiului său Pieter Bruegel cel Tânăr (1564–1638).”
Când să transpună desenul într-o gravură, Bruegel cel Bătrân a acceptat stratagema comercială destul de «incorectă», dovedind că banii nu-l lasă insensibil. A schimbat semnătura sa cu cea a lui Hieronymus Bosch, mort cu vreo patru decenii în urmă și care era încă necunoscut. „Această stratagemă i-a permis să cunoască prețul lucrărilor sale.”
Gravura Peștele cel mare înghite peștele cel mic de Pieter Bruegel cel Bătrân se află la Muzeul Albertina din Viena.
„Un Vermeer ascundea un altul”
Tot din „Le Point” aflăm că „Peretele din spatele tabloului Fată citind o scrisoare la fereastră al lui Vermeer ascundea, în realitate, un «dolofan» Cupidon. De ce a fost șters după moartea artistului neerlandez?”
Anul 1979. Stupefacție la Muzeul de artă (Palatul Zwinger) din Dresda. Capodopera lui Vermeer, Fată citind o scrisoare la fereastră este trecută prin raze X iar tehnologia dezvăluie atunci un secret bine păstrat. Tabloul înfățișează o tânără singură, cufundată în lectura unei scrisori. Imposibil de cunoscut obiectul acestei misive! Nu pare ca Vermeer să fi lăsat vreun indiciu. Fereastra deschisă luminează doar peretele dintr-o singură culoare. Dar, în realitate, o surpriză se află sub stratul de pictură. Casa tinerei era ornată cu un tablou înrămat, un Cupidon „dolofan”, zeul străvechi al Amorului. Numai că, iată, în 1979, se crede că Vermeer însuși l-a acoperit, pentru a nu-l integra tabloului. După ce a fost scrutată de razele X, Fată citind o scrisoare… își regăsește locul, neschimbată.
A trebuit așteptată o nouă analiză în 2017, pentru a ieși la iveală realitatea. Stratul de pictură care acoperea zidul a fost aplicat după moartea lui Vermeer. Deci, Cupidon se afla în tabloul inițial. S-a decis atunci ca tinerei să-i fie redat admiratorul. Cu multă precauție experții înlătură pigmenții cu scalpelul, centimetru cu centimetru. O treabă de durată: 4 ani!
Datorită acestor experți, zeul și-a regăsit locul. Iar prezența sa înlătură vălul de pe conținutul misivei… În sfârșit, aproape. Să fie oare o declarație de dragoste? Sau, mai curând, o scrisoare de despărțire, după cum indică fața „întunecată” a tinerei? „Ei da, în ciuda regăsirii Cupidonului ei, Fată citind o scrisoare la fereastră păstrează câteva secrete!”, concluzionează comentatorul ziarului „Le Point”.
Grupaj realizat de Madeleine Karacașian
