Valentina Teclici (n. 21 ianuarie 1952), poetă, prozatoare, traducătoare, editor, dr. în sociologie. Din anul 2002 trăiește în Noua Zeelandă. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bucureşti, Secţia pentru copii şi tineret (din 1993) şi a New Zealand Poetry Society (NZPS) din 2013. Este membră activă a cenaclului Hawkes Bay Live Poets’ Society din octombrie 2013, cât şi a cenaclului Napier Life Poets, din 2017. A publicat 17 volume: lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie, unele fiind traduse în franceză, engleză şi te reo (maoră), între care volumul bilingv De la imposibil la posibil – From Impossibil to Possible (2013) și antologiile de poezie Poetical Bridges – Poduri Lirice (primul volum, Napier, Editura Scripta Manent, 2016; al doilea, Iași, PIM, 2018). În fiecare volum sunt incluşi 12 poeţi de origine română şi 12 poeţi din Noua Zeelandă.
Valentina Teclici, prin întreaga ei existență, a răspuns afirmațiilor poetei Kamala Das – „Când înveți să înoți. Învață într-un râu care se varsă în mare”. Ca o lebădă a înotat și a dansat cu grație în apele oceanului vieții. În această ipostază a devenit un model la nivelul colectivităților și comunităților în care a trăit și a muncit. A început să se construiască ingenios, treptat dar cert, fără a eșua în fața valurilor vieții care, uneori nu i-au fost prietenoase. Valurile au trecut, dar marea Valentinei a devenit tot mai îndestulată, mai limpede și mai caldă. A evoluat pe plan personal și profesional prin educație corectă și instruire asiduă și profundă, în aceeași măsură prin implicare și dăruire, realizând salturi calitative în profesie, literatură și cultură.
Prietena noastră și-a identificat rostul de timpuriu, a acționat cu sârguință și sensibilitate pentru a-l împlini, pentru a se defini în folosul celorlalți. În ființa sa, a ars permanent focul râvnei pentru lucrul bine făcut. Fiecare clipă i-a dat tăria de a fi ea însăși în comuniune cu ceilalți, cu familia, prietenii, colegii… Este dorința sa supremă, indiferent în ce loc s-a aflat și ce muncă a îndeplinit.
Am simțit în timp că Valentina este omul care face lumină și acolo unde este ceață ori chiar întuneric. Inima ei, o bijuterie fină, cu multe carate pe care o admiră cei care o cunosc, de multe ori și cei care o întâlnesc prima oară ori o singură dată. Întotdeauna are „la purtător” o vorbă bună, o încurajare ori explicație corectă a unei stări, situații care ajută pe cineva în a lua o decizie corectă într-un moment critic al vieții. Transmite în jurul său raze de soare concretizate cu brio în încurajări, susțineri, motivații pertinente, sugestii optimiste…
Valentina este o persoană cu inițiativă și perseverentă în orice își propune să realizeze, dar cu o discreție aparte. A știut să-și identifice potențialul, să întrevadă țeluri și să stabilească idealuri, iar pentru împlinirea acestora are vie motivația, dorința și puterea de a se mobiliza în a trece la acțiuni concrete, potrivite și eficiente. Pentru Valentina, importantă a fost întotdeauna libertatea de mișcare, de manifestare, concretizându-și ideile și deciziile în deplină cunoștință și coerență.
Nu am trăit în același oraș, și de la o vreme nici în aceeași țară, însă ne-am simțit mereu ca fiind alături la bine și la mai puțin bine. Realmente ne-am simțit ca fiind împreună. Pot spune cu sinceritate, dragoste și recunoștință că m-am zidit, m-am șlefuit, m-am înălțat alături de ea. Întotdeauna a avut și are atu-uri în fața mea. Avem asemănări cu duiumul și de multe ori între noi funcționează telepatia. Sunt momente în care gândim la aceleași lucruri și exprimăm cu glas tare aceleași idei, gânduri. Pe de altă parte, ne și deosebim în mod esențial, privim deosebit unele lucruri, ne exteriorizăm diferit. Aceste asemănări și deosebiri au înfrumusețat prietenia noastră, au dat trăinicie și armonie relației noastre. Ne-am respectat, apreciat și iubit așa cum suntem.
Plămada din care este alcătuită Valentina Teclici a dospit sub lupa inteligenței, în flacăra imaginației debordante și exigența față de ea însăși. Unitatea perfectă a interiorului cu exteriorul, simbioza rațiunii, afectivității și senzorialității i-au conturat și marcat ființa. Sensibilitatea Valentinei este asemenea firului de iarbă dimineaţa, senină ca un bob de rouă, cu o claritate nebănuită este mereu dornică să se înalţe. Și s-a înălțat și oriunde s-a aflat, Valentina Teclici și-a păstrat VERTICALA, așa cum ingenios se exprimă academician Zoe Dumitrescu Bușulenga (Maica Benedicta), referindu-se la necesitatea de a păstra și a ne hrăni întotdeauna cu valorile neamului, pe care trebuie să le interiorizăm și să le purtăm pururea cu noi. Doar astfel putem rămâne drepți în fața Domnului, în ochii și inima semenilor și a noastră.
Printr-un destin care i-a croit și deschis căi de a îmbrăţişa lumea şi a cunoaşte şi alte culturi, Valentina va simţi mereu dorința de a reveni la „matca” neamului de unde îşi va umple „pocalul” sufletului cu sevele dătătoare de viaţă ale Limbii Române – patria ei şi-a marelui Nichita, pentru că poartă permanent în buzunarul de la piept:
Dorul de a râde româneşte
Poetei, traducătoarei şi editoarei Valentina Teclici
Născută în viscolul iernii
te-odihneşti într-un vulcan aprins.
În ochii tăi purtând seninul,
roua ce arde pe pleoape
adapă visul călătorului
spre orizonturi de lumină
şi-adâncuri diafane.
Clepsidra timpului tău
deapănă stropi
de-aghiasmă fierbinte…
Într-un colţ tainic al fiinţei
cultivi cu tandreţe şi dăruire
pomi roditori,
adunând în cămara-ţi sacră
fructul pasiunii
pentru cuvânt şi poem.
Inima plină de dragoste
debordează de fiorul metaforei.
Aici şi acolo străluceşti
precum scoica paua
cu irizaţii multiple
în versuri bilingve.
Gândurile bune, visări albastre,
călătoare dar statornice păsări
îşi au cuibul în sufletul tău curat,
iar moara creaţiei macină
cuvinte cernute cu dibăcie
în stihuri înmugurite
pline de mireasma
harului divin.
Ziditor de Poduri lirice
peste maluri la mari depărtări,
semănător de bună sămânţă
în pământ fertil
unde ploaia credinţei
şi iubirii de rădăcinile strămoşeşti
sub zaimful unui sentiment
neostoit, veşnic verde,
mărturisit cu sinceritate
dezvăluie năvalnicul
„dor de-a râde româneşte”.
Cu iubire de soră spirituală, îți urez, iubită prietenă: La mulți, mulți ani, binecuvântați alături de cei dragi inimii tale!
Redacția Leviathan îi urează doamnei Valentina Teclici La mulți ani!
În nr. 1 (14), ianuarie–martie 2022 al revistei culturale „Leviathan”, care va apărea în curând, la rubrica „Echo”, veți citi un grupaj de poeme de Valentina Teclici în limba română și, în traducerea autoarei, în limba engleză.
