În spiritul tradiţiei europene, în România, Zilei Eroilor i s-a conferit prin lege statutul de sărbătoare naţională. Acest eveniment marchează, în fiecare an, ziua când sunt comemoraţi cei căzuţi în războaie în marile conflagraţii mondiale, dar şi cei morţi în Războiul de Independenţă. Cinstirea memoriei celor care s-au jertfit pentru România, sunt datorii sacre ale statului şi ale fiecărui cetăţean. Există de asemenea, tradiţia de a se respecta mormintele cetăţenilor străini căzuţi pe teritoriul ţării, indiferent dacă au fost aliaţi sau inamici.
Pierderile de vieţi omeneşti din anii primei conflagraţii mondiale, nemaiîntâlnită până atunci, au fost enorme. România a pierdut aproximativ 800 000 de militari şi civili. De aceea, pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea, în fiecare an, a celor care au pierit pe câmpurile de luptă. La nivel de naţiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriul statelor respective, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora.
În acest sens, Ministerul de Război al României va emite la 26 aprilie 1920 Decretul nr. 1913 (publicat în Monitorul Oficial nr. 24 din 4 mai 1920) privitor la fixarea zilei „Înălţării Domnului pentru comemorarea eroilor căzuţi în război”.
Ceremonia desemnării Eroului Necunoscut a avut loc la 14 mai 1923, la Mărăşeşti, orăşel din judeţul Putna (azi Vrancea), dar cu deosebită rezonanţă în istoria primei mari conflagraţii mondiale. În prealabil, în perioada 11–13 mai 1923 au fost aduse 10 sicrie cu eroi necunoscuţi de pe câmpurile de luptă de la Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Târgu Ocna, Ardeal, Basarabia şi aşezate pe două rânduri pe un mare catafalc aflat în faţa altarului bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.
În ziua de 14 mai, în cadrul unui impunător ceremonial militar religios, elevul Liceului Militar „D.A. Sturdza”, din Craiova, Amilcar Săndulescu, orfan de război, ţinut de mână de ministrul de război, general Gheorghe Mărdărescu, a ales dintre cele 10 sicrie pe cel de-al patrulea din primul rând, rostind simbolic: „Acesta este tatăl meu!”.
Pe data de 15 mai 1923, Eroul Necunoscut a fost adus la Bucureşti şi depus pentru pelerinaj la biserica „Mihai Vodă”, până pe data de 17 mai. În această ultimă zi, în prezenţa regelui României, Ferdinand I, a numeroase oficialităţi civile şi militare, din ţară şi străinătate, a unui numeros public, Eroul Necunoscut a fost înhumat „de veci” în Parcul Carol, pe terasa din faţa Muzeului Militar Naţional.
În 1958, Eroul Necunoscut a fost strămutat în parcul din faţa Mausoleului Eroilor Neamului din Mărăşeşti.
Prefacerile democratice din România, de după revoluţia din 22 Decembrie 1989, au dat posibilitatea readucerii Eroului Necunoscut în Capitala Ţării.
În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, la 26 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat şi pentru o lună a fost depus în interiorul Mausoleului, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, perioadă în care ansamblul arhitectonic a fost reamplasat în Parcul Carol.
Ceremonialul militar şi religios de readucere a Eroului Necunoscut în Bucureşti s-a desfăşurat în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Armatei. Astfel, pe 25 octombrie 1991, cu un maiestuos cortegiu, Eroul Necunoscut a părăsit plaiurile vrâncene, poposind, ca şi în 1923, în oraşele importante de pe traseu: Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău, Mizil. În seara aceleaşi zile a ajuns la Ploieşti, unde a fost depus în Catedrala eroilor prahoveni pentru o noapte. Ziua următoare, pe 26 octombrie 1991, cortegiul s-a deplasat spre Bucureşti, ajungând în jurul prânzului în Parcul Carol.
Pentru că în anul 1991 Mormântul Eroului Necunoscut – deşi readus în Parcul „Carol” – nu a fost amplasat chiar pe locul care îi fusese destinat iniţial, prin grija Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, acest lucru a fost remediat în anul 2006. Mai întâi, la 24 noiembrie osemintele Eroului Necunoscut, după exhumare, au fost strânse într-un sac de pânză şi, apoi, aşezate într-un nou sicriu, respectând tradiţiile creştin-ortodoxe.
A doua zi, pe 25 noiembrie, în cadrul unui ceremonial militar şi religios a fost înhumat în mormântul în care-şi aflase locul de veci în anul 1923, situat, în prezent, pe esplanada din faţa „Memorialului Eroilor Neamului”.
Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfinţită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 şi 2001 prin care această zi a fost proclamată sărbătoare națională bisericească. Prin Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos, a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român. De asemenea, la fiecare Sfântă Liturghie sunt pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.
