Doamnelor și domnilor, dragi prieteni, aș dori să răsfăț un pic aceste minunate legume, vinetele, căci despre ele povestim, și să vă reamintesc faptul că Pliniu cel Bătrân (*) le numea „plante ale soarelui”, gândindu-se în primul rând la faptul că ele apar în grădină în luna iulie, adică ne putem bucura de gustul lor minunat, dar și pentru că sunt un adevărat izvor de vitamine şi minerale pentru organismul uman.
Acum să trecem la realitățile noastre și să ne bucurăm de bogația de legume, iar printre legumele cele mai căutate se află şi vânăta sau pătlăgeaua vânătă. Doamna vânătă (Solanum melongena), spun specialiştii, este originară din India de sud și Sri Lanka şi este o plantă de cultură importantă, crescută pentru fructul ei alb sau violet. A fost cultivată în țările din Asia de sud și de est încă din preistorie, dar se pare că a fost cunoscută de către lumea occidentală acum aproximativ 1500 de ani. Numeroasele denumiri arabe și nord-americane, dar și lipsa de nume grecești și romane arată că a fost transportată prin Marea Mediterană de către arabi la începutul Evului Mediu. Numele științific de melongena derivă de la o denumire arabă din secolul al XVI-lea pentru un fel de vânătă. Există vinete sălbatice, dar cele care sunt cultivate în Europa și America de Nord sunt ovoidale, având coaja violet închis spre indigo. În India dar și în alte părți din Asia există o mare varietate de forme, mărimi şi culori. Acolo, plantele cultivate seamănă foarte mult cu ouăle de găină din punct de vedere al mărimii și al culorii; culoarea poate varia de la alb la galben, roșu, violet sau indigo. Unele dintre ele sunt colorate în degradé, de la alb până la violet aprins sau indigo sau chiar negre. Şi eu am văzut, sigur că şi dvs., că există vinete albe. Vânăta chinezească are o formă de castravete mai îngust și puțin curbat. Numele de plantă-ou datează din anii 1700, când majoritatea europenilor cultivau plantele care erau albe-gălbui și semănau la formă și mărime cu un ou de gâscă. Nu ştiu dacă în alte părţi ale lumii se face zacuscă sau e la fel de căutată, însă ştiu sigur că la noi e la mare cinste. Fructul crud nu are un gust prea plăcut, dar atunci când este gătit, devine fraged, obține o aromă complexă și o textură interesantă. Sărarea, iar apoi stoarcerea sa ajută la eliminarea aproape totală a gustului amar. Este folositoare pentru bucătărie datorită capacității sale de a absorbi o mare parte din grăsimile de gătit, făcând posibilă realizarea unor preparate savuroase.
Vânăta are denumiri diferite, majoritatea derivate din sanscritul vatinganah. În funcţie de ţară se numeşte brinjal, badingan, melongena, melanzana, berenjena, albergínia, aubergine, brown-jolly și măr-nebun (interpretare greșită a italianului melanzana ca mela insana). Trebuie să recunoaştem, doamnelor şi domnilor, că distinsa vânătă e nelipsită atât de pe mesele oamenilor obişnuţi, cât şi de la mesele sofisticate, pentru că gustul unei simple salate este inegalabil. Şi, uite-aşa, săracul şi bogatul devin egali în… gusturi. La vânătă mă refer, doamnelor şi domnilor! Dincolo de asta, banul face diferenţa! Cu bine și cu bucurie!
________
(*) Plinius sau Pliniu cel Bătrân (în latină: Gaius Plinius Secundus sau Plinius Maior) s-a născut în anul 23 d.Hr., la Novum Comum (Como, Italia) și a murit la data de 24 august 79 în Stabies (în latină: Stabiae). Singura operă păstrată este cea despre științele naturale, Istoria naturală, o enciclopedie alcătuită din 37 de volume despre antropologie, artă, medicină, cosmologie, botanică, prelucrarea metalelor, fiziologie, zoologie, mineralogie etc. din acea perioadă. Primele zece volume vor fi publicate după moartea sa.
Vezi: Arhiva rubricii Delicias regibus de Pușa Roth
