”Mofturi cu… așadar” de Costin Tuchilă

247
Costin Tuchilă moft ziua sub papuc leviathan.ro

sine qua non leviathan.ro rubrica logoAşadar, cum am mai văzut mai devreme pe site-ul Leviathan (v. linkul de mai jos), o minte de grec iscoditor – sau de grecoaică? – a inventat Ziua sub papuc. Nevinovatul obiect de încălţăminte a urcat pe jilţul festiv al metaforei. Pentru o singură zi, de ianuarie. Grecii au inventat multe. Un cetăţean cu chelie, iscoditor şi cam nostalgic, a plăsmuit în versuri de comedie un stat atenian condus de femei. Se întâmpla prin anul 392 î. Hr., când Aristofan scria râzând Adunarea femeilor”, viziune utopică a unui fel de comunism avant la lettre. Voluntara Praxagora rânduia şi orânduia bărbaţii ridiculizându-i. Papucul era o sanda, trecem peste amănunte.

Aşadar astăzi, graţie minţii de grec iscoditor, bărbaţii au fost reduşi la tăcere. Au ascultat, nu au crâcnit, au scrâşnit. În pauzele zilei de sărbătoare au surâs cu subînţeles, cu capul plecat, gândindu-se la mofturi. Nestrămutaţi aşadar în convingerea că fiinţa cea mai mofturoasă din lume este femeia şi că vor avea timp tot anul să-i scoată pe nas ziua de sub papuc.

Aşadar, la sfârșitul zilei grecului iscoditor, de data aceasta fără nici o trimitere la Aristofan, vin şi eu şi exprim o părere; nu de alta – ca să mă combateţi. Şi anume că mofturile femeii nu le întrec pe cele ale bărbatului, puţin dispus să mişte un pai în casă. Vine de la serviciu, e servit, se strâmbă, ciorba e prea caldă sau prea rece, tocana – nesărată. Pufneşte. După masă, vrea linişte, să nu se audă vasele agitate în chiuvetă. Citeşte ziarul din scoarţă în scoarţă. Trage un pui de somn în fotoliu. Se trezeşte, ia din nou ziarul, închide furios televizorul, lansează pretextul, iese la o bere cu amicii. În toiul nopţii, se întoarce, e profund nemulţumit că nu i-au fost călcate impecabil costumul, cămaşa, cravata pentru a doua zi. Nu i-au fost lustruiţi pantofii. Bodogăneşte, nu-şi găseşte pijamaua pentru că afurisita de consoartă nu i-a pus-o pe pernă, aliniată cu peretele.

A răsărit soarele, aşadar cere cafeaua. Nu e amară, iar se strâmbă, el nu bea suc, exces de zahăr – diabet potenţial. La ore matinale e mofluz, urăşte conversaţia. Pleacă trântind uşa, a întârziat. Ce urmează aşadar? Papucul?

Vezi:

O Zi sub Papuc

Vezi arhiva rubricii Sine qua non

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.