V-ați întâlnit cu asemenea specimene ”mărețe”?
”[…] Scarlat Popângescu: …o să spargă eseele mele, don’şoară, o să spargă criza!
Realizatoarea (pe gânduri): Acum înțeleg… Sunt economice?
Scarlat Popângescu: Sunt şi economice, că cultura noastră trece prin economie de
douășcinci de ani, de piaţă, vreau să zic…
Realizatoarea: Da’, mă scuzaţi, de piață… dar eu tot nu-nţeleg cum o sparge…
Scarlat Popângescu (furios): Cum adică? O sparge, uite-aşa şi gata! Dacă io spun c-o sparge, o sparge!
Realizatoarea: Pe criză adică, ziceam… că spunea colegul de la economic că nu e a noastră.
Scarlat Popângescu: Ei, nu e, da’ a cui să fie? A lor? Asta era pe vremea comuniştilor, când io, la liceu, nu puteam să mă manifestez, că nu era voie cu perciuni.
Realizatoarea: Desigur… dar cred că telespectatorii noștri și vă mărturisesc că și eu personal, în fine, adică…
Voce în casca realizatoarei: Fată, vezi că ți-a căzut și cercelul din urechea dreaptă… să nu calci pe el când ieșim din emisie…
Realizatoarea (fâstâcită): Știți… domnule profesor, asta, critic… adică am vrea să știm măcar un titlu de la aceste esee…
Scarlat Popângescu: Bineînțeles!
Realizatoarea: Până intrăm în subiectul emisiunii, cu poeți și scriitori de azi, cărți adică…
Scarlat Popângescu (tandru): Bineînțeles! Scot acuma (foșnet de hârtie), că e lung, un titlu lung și esențial… La cameră! Camera! Aicea…
Realizatoarea: Oi, vai, domnule profesor multilateral, pardon, vroiam să zic critic multi… aşadar… Dar aşa se intitulează! Nu credeam că… Dragi telespectatori, vedeţi?
Voce în casca realizatoarei: Nu s-a văzut, fată, nimic, pune-l să citească!
Realizatoarea (fâstâcită): Știți, domnule Scarlat Popângescu, e bine să repetăm, să… adică… titlul…
Scarlat Popângescu (tandru): Bineînțeles! Titlul este așa: Eseu multilateral despre interdependenţa specială şi prospectivă dintre structurile macroeconomice postmoderniste ale planetei şi reverberaţia lor coercitivo-educaţionalo-artistică în literatura viitorului, ca argument întru negarea decisivă a tradiţionalismului învechit.
Realizatoarea (fascinată): Într-adevăr, domnule multilateral, sunteţi multilateral, acum înţeleg de ce sparge.
Scarlat Popângescu: Da, don’şoară, păi io v-am zis dă ieri, la telefon, că am ceva care sparge, e cu economic, e cu dă toate, cum e azi, postmodern adică, audienţa la care visează toţi acuma, sparge! […]”
(Costin Tuchilă, Multilateral și postmodern, fragment)
”[…] Mărețul: Domnilor, până ajungem la parter, vreau să vă spun că noi aici am implementat reforma şi se ştie de când lumea că reforma e costisitoare mai ales când e implementată.
Reprezentanții organului abilitat (în cor): Aaaa… implementat, aaaa…
Măreţul: Este un efort conjugat care se va vedea că…
Reprezentanții organului abilitat: Aaaa… da… înțelegem… scuzați că v-am întrerupt…
Măreţul: Întrerupeți, întrerupeți, nu mă supăr! (După o pauză.) Vedeți, poate n-ați observat de când coborâm pe scări… Am pus un covoraș pe scări…
Reprezentanții organului abilitat: Frumos, într-adevăr.
Măreţul: Mulțumesc! Dar mai ales util. S-a constatat, de-a lungul anilor, că scările sunt foarte alunecoase, au fost chiar şi accidente nedorite. Nedorite, într-adevăr, ele au totuşi meritul că au grăbit reforma.
Reprezentanții organului abilitat: Asta e limpede!
Măreţul: Da, dar vă rog să observați, covoraşul nu e unul oarecare, supus rapidei degradări, ci adus din cealaltă parte a continentului, după o îndelungată chibzuială.
Reprezentanții: Păi da, da… scria și în reclamație…
Măreţul: Cred că scria! Vedeți dvs., covorașul pare scump aşa, la prima vedere, dar calităţile sale sunt deosebite, mai ales că are culoarea prafului şi nu mai trebuie şters.
Primul reprezentant al organului abilitat: E d-ăla, cum îi zice…
Al doilea reprezentant al organului abilitat: Autolavabil.
Măreţul: Ei, nu ştiu exact, nu le pot şti pe toate, auto cum o fi, dar să continuăm, să vă prezint reforma. Mai ales că am ajuns la parter. Priviți! Un semn distinctiv al reformei este şi celălalt covoraş pus în faţa uşii de la intrarea în încăperea – scuzaţi – respectivă.
Reprezentanții organului abilitat: Aha!
Măreţul (continuând imperturbabil): Dacă despre covoraşul de pe scări nu deţin exact amănunte, despre acesta vă pot spune sigur că e absorbant.
Al treilea reprezentant al organului abilitat (mirat): Auto?
Măreţul: Nu, nu auto, absorbant. S-a constatat, printr-o experienţă seculară, că aici existau uneori scurgeri de apă din încăperea – scuzaţi – respectivă, care apă devenea periculoasă, se putea aluneca şi atunci s-a impus.
Reprezentanții organului abilitat: Clar, s-a impus!
Măreţul: Acest covoraş a fost adus din ţările calde şi umede, e conceput special. Dar să pășim pe hol și să vă arăt… e alt semn limpede al implementării reformei în instituția noastră. M-am consultat cu specialiști de renume și am ajuns la concluzia că e bine să scriu chiar pe aceste plăci de gresie de la intrare numele instituției. Mi s-a recomandat să scriu cu litere mov și așa am indicat să se scrie, domnilor!
Al treilea reprezentant al organului abilitat: Da, cu mov e, am remarcat și noi…
Al doilea reprezentant al organului abilitat: Dar, ne scuzați de întrebare… E mai mult o curiozitate, n-o luați în nume de rău!
Măreţul: Niciodată nu iau în numele de rău întrebările organului abilitat! Întrebați.
Primul reprezentant al organului abilitat: Mulțumim! Așa, păi cum să spunem noi, când trec pe aici, angajaţii calcă pe numele instituţiei?
Măreţul: Nu calcă, cum să calce? Ocolesc. Au învăţat, la cursurile de reformă, să ocolească.
Reprezentanții organului abilitat: Aaaa… da….
Măreţul: Noi am organizat și organizăm în continuare cursuri de reformă pentru toți angajații, fără excepție. Iar la aceste cursuri, bineînțeles, învață să ocolească.
Reprezentanții organului abilitat: Da, acum înțelegem… […]”
(Costin Tuchilă, Implementarea reformei, fragment)
Nu v-ați întâlnit nici cu funcționarii care vă poartă pe la vreo cinci uși ca să aflați de soarta unei biete cereri pe care ați depus-o și vă răspund: ”Nu mă ocup eu”? Nici cu indiferența cinică în instituția în care eventual lucrați și sunteți purtați din birou în birou pentru a rezolva ceea ce nu dvs. trebuie să rezolvați? Cu același răspuns-emblemă: ”Nu mă ocup eu!”… Și bineînțeles, după implementarea reformei, nu se știe cine se ocupă, pentru că nimeni nu are nume…
Dacă nu v-ați întâlnit cu ”ei”, sunteți într-adevăr norocoși.
Vă invit să ascultați luni, 23 ianuarie 2017, la ora 23.05, la Radio România Actualități, în premieră absolută, spectacolul Şase schiţe umoristice de Costin Tuchilă. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Eugen Cristea, Mircea Constantinescu, Adriana Trandafir, Alexandru Georgescu, Liliana Pană, Ştefan Velniciuc, Daniela Ioniţă-Marcu, Ioana Calotă, Oana Răsuceanu, Cristian Simion. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Mirela Anton şi Radu Verdeş. Coloana sonoră: Vasile Manta. Iar dacă aveți răgaz, vă invit tot luni, 23 ianuarie 2017, la ora 11.00, la avanpremiera cu public a spectacolului la Hotel Ramada Majestic din București (Calea Victoriei, nr. 38–40, lângă Teatrul Odeon). Intrarea este liberă.
Cele șase schițe umoristice cuprinse în spectacol sunt: Nu mă ocup eu!, Criticul Parpalac, Dialog contemporan, Ciobolanu, Multilateral și postmodern, Implementarea reformei.
Grafică afiș și CD: Ion Andrei Puican
Și pentru că unele dintre aceste scenete au la bază texte în proză pe care le-am publicat de-a lungul anilor, adaug câteva considerații:
”[….] Care sunt «temele» lui [din Punctul pe cuvânt, vol. I, București, Editura Viitorul Românesc, 2001, n.n.]? Într-o «mărturisire» preliminară, Costin Tuchilă menţionează că l-au tentat «tipuri de comportamente morale şi sociale», «atitudini» la care, prinşi în sorbul năucitor al finelui de mileniu, nu prea aveam răgaz de a medita. Dacă citim însă atent, tipurile nu sunt recente, ci, dimpotrivă, clasice. […]
Sunt însă şi cazuri în care pictorul e mai puternic decât criticul deghizat în publicist. Câteva texte par a fi «cópii de pe natură» în descendenţa celor inaugurate la noi de Iacob Negruzzi. […] Mărturisesc că îndeosebi tabletele de acest fel dau farmecul «trăitului» unei cărţi fascinate de taxonomia morală. Când se supără în «priză directă», eseistul câştigă în dezinvoltură şi, firesc, pune accentele pe cuvinte mai apăsat, distinge mai bine kitschul drapat sub aparenţe onorabile, adică moftul. A doua secţiune a cărţii se şi intitulează, caragialian, Mofturi. […]
Punctul pe cuvânt relevă vitalitatea acestuia chiar şi la o vârstă centenară. În plină civilizaţie multimedia, rămânem dureros de constanţi, caragializând sub veşnicele bolţi. Guţişor, «eroul» unui «moft» savuros, coboară direct din Bùbico…, semn că sub mantia lui Caragiale şi un eseist de azi se poate simţi la largul său.” – Ioan Adam, Zidul şi litera, eseuri de critică şi istorie literară, Bucureşti, Editura Adam, 2004, p. 145–148.
„[…] spre a nu mai lungi vorba, haideți să punem punctul pe… Y!: în Tratat despre macaze autorul ne vorbește despre… cum se vorbește, mai nou și mai nou, pe mondenește. Adică în lumea cu pretenții, cu fițe și cu ifose, dar nu doar în lumea cluburilor specializate, cât mai ales în aia «care dă bine pe sticlă». […]
Rând pe rând, cu răbdare și aplecare, Costin Tuchilă adună ca într-un insectar «piese grele», piese de colecție și face o admirabilă exegeză a noilor locuri comune, de fapt, se va vedea mai la urmă, a noilor stereotipii mentale care copleșesc și supun cerebelul nostru individual și colectiv. […]” – Șerban Cionoff, Haideți să mai vorbim discuții, Revista VIP, 13 martie 2013.
”Costin Tuchilă este un autor care practică un umor de o factură cu totul aparte în peisajul scrierilor acestor vremuri. Nu știi unde să-l încadrezi; poate să-l încadrezi într-o viitoare școală de umor Costin Tuchilă.” – Eugen Cristea.
Fragmente din spectacol
Multilateral și postmodern
Implementarea reformei
Eugen Cristea despre teatrul radiofonic și spectacolul Șase schițe umoristice de Costin Tuchilă
Grafică, ilustrații și editare multimedia: Costin Tuchilă.
Pagină de facebook cu imagini de la înregistrare: https://www.facebook.com/%C8%98ase-schi%C8%9Be-umoristice-de-Costin-Tuchil%C4%83-1145742848858173/?fref=ts
