”Școlarul Marin Preda era neîntrecut la compuneri” de Daniela Șontică

Despre viața lui Marin Preda s-a scris foarte mult. El însuși a scris volumele autobiografice ”Întâlnirea din pământuri” și ”Imposibila întoarcere”, în care apar referiri la anii săi de școală. Dar tot au mai rămas unele aspecte nelămurite, așa încât istoricul literar Stan V. Cristea a purces la luminarea necunoscutelor. A mers pe urmele școlarului Marin Preda, reconstituind momentele importante din viața acestuia de școlar, începând cu clasa întâi și încheind cu Școala Normală și debutul ca scriitor. Cartea se numește ”Marin Preda, anii formării intelectuale”. Volumul este plin de detalii, inclusiv referitoare la notele obținute de scriitor, numele învățătorilor și ale profesorilor de diverse materii, colegii de clasă, precum și preferințele de lectură din adolescența lui Preda.

Citind această carte, observi cu câtă superficialitate s-au publicat unele articole, scrise la repezeală, fără documentare serioasă, chiar cu rea intenție, în ziarele de după 1990 în privința vieții de școlar a marelui prozator român.

Cei dornici de adevăr vor afla din cartea amintită cum elevul Marin, fiul lui Tudor Călărașu din Siliștea-Gumești, era destul de bolnăvicios și foarte sărac în clasele primare, el însuși mărturisind mai târziu că era mai încet la minte în primii ani de școală. Situația s-a schimbat prin clasele a treia și a patra, dar mai ales la gimnaziu, când Preda era foarte bun la compuneri și la științele exacte, precum și la istorie.

Aflăm din mărturiile foștilor său profesori și colegi de clasă, dar și ale fraților, că Marin Preda citea foarte mult. Chiar dacă era trimis de părinți cu oile pe câmp, își lua cu el întotdeauna o carte și citea cu atâta pasiune încât uneori uita cu totul unde se află. Copiii de vârsta lui îl considerau un ciudat și îi făceau adesea șicane pe seama cititului exagerat. Sora lui, Ilinca, mărturisea că Marin mergea la un coleg mai bogat din sat și împrumuta de la el cărți cu sacul.

În familie, trebuia să fie chemat la masă de mai multe ori până când se îndura să se dezlipească de cartea pe care citea.

Atât de interesante și trădând lecturi care depășeau sfera de interes a celor de vârsta lui erau compunerile elevului Preda pe teme istorice, încât profesorul le citea la toate clasele cu voce tare, dar și în fața altor profesori în cancelarie. Cu toate acestea, Marin Preda era un elev care nu dorea să iasă în evidență, rămânea mereu retras și aproape umil.

A intrat la Școala Normală de Băieți de la Abrud, dorind inițial să se întoarcă învățător în satul natal, iar după anul I desființându-se, a continuat studiile la Cristuru Secuiesc.

Ca liceean, a fost mereu între primii, cu note foarte bune, dar mai ales s-a remarcat, din nou, prin compunerile sale. Acolo a fost pentru prima dată îndrumat spre scris de către profesorul său de limba română, Iustin Salanțiu. Episodul ni-l repovestește Stan V. Cristea în cartea sa. Profesorul Iustin Salanțiu le-a dat ca temă elevilor din clasa a III-a de liceu, adică a XI-a de astăzi, să scrie un rezumat despre un fragment din cartea lui Calistrat Hogaș ”În munții Neamțului”. Nimeni nu a luat în serios tema, dar Marin Preda a scris rezumatul. Profesorul a citit și a exclamat: ”Excepțional, bravo! Ascultați aici…” Și s-a apucat să citească cu voce tare întreaga compunere. S-a dus la catedră, a deschis catalogul și i-a dat un 10 elevului Marin Preda. După aceea i-a spus: ”Bravo! Ai să ajungi un mare scriitor!”

Vezi arhiva rubricii Memor de Daniela Șontică