Motto: ”Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire…”
A(m) iubi(t) iubirea.
A(m) sta(t) pe jumătatea ei de stea.
Acolo m-au dus Roxana Guttman, Naomi Guttman și Mihai Nițu, într-o călătorie poezie prin universul liric al inegalabilei Nina Cassian, cea aleasă să facă legendă prin operă și prin viață. Personalitate complexă, puternică și provocatoare, ea a creat întotdeauna mari pasiuni și controverse. Poetă prin excelență, dar și prozatoare, autoare dramatică, eseistă, jurnalistă și ilustratoare, traducătoare și compozitoare, Nina Cassian a sedus publicul printr-un farmec aparte și o feminitate care sfida orice vârstă.
Voiam să văd acest spectacol, la fel de mult pe cât Nina Cassian voia să rămână în septembrie, pe plaja pustie și palidă și să lunece odată cu vara în toamnă. Un spectacol hipersensibil despre noi, oamenii, care suntem ”absolutul redus.” Un regal actoricesc emoționant despre dăruire, creat de trei artiști fabuloși care iubesc, sunt iubiți și crează non-stop. Trei artiști îmbrăcați în alb, părând a fi ei înșiși trup și suflet poeziile în vers alb ale Ninei Cassian. Roxana Guttman, Naomi Guttman, Mihai Nițu, – o distribuție și o interpretare ”La scara 1 pe 1” a căror măsură umană și artistică rămâne valoarea. Valoare care ”ca răspuns la întrebare/ reușește să prindă lumea cât e de mare.” O imensă întâlnirea teatrală cu cea care a fost și va rămâne geniala Cătălina Buzoianu.
O recunoaștere și o reverență emoționantă în fața fiecărei secunde de grație trăită împreună, așa cum Nina Cassian a iubit iubirea: totdeauna. Pentru totdeauna. Înregistrată peste timp, vibrația vocii acestei personalități laureate cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1969) și distinsă cu Leul Literar (decernat în 1994 de New York Library) îți amintește de playlistul interior și-l deblochează.
Un spectacol care reconfigurează harta interioară a sentimentelor exilate, pentru care nu mai ai timp. Să le auzi. Să le simți. Să le trăiești. Și pe care ”mult mai târziu le cauți cum cauți printre nisipuri, firul de aur pur, străveziu…”
A(m) iubi(t) iubirea sau ”Memoria ca zestre” care îți transformă sufletul în poezie. O mizanscenă complexă de infinit tumult sufletesc, care lasă actorii și spectatorii deopotrivă în transa unor vorbe de dragoste. O cotrobăire cu scene și jocuri de cuvinte în limba spargă prin viața Ninei Cassian și a fiecăruia dintre noi…cu toată iubirea! Un spectacol asemănător Coloanei Infinitului în care în unele clipe ideale, despre fiecare actor în parte aveam impresia (chiar certitudinea) că e Pasărea Măiastră a lui Brîncuși. Și că împreună sunt suflete care dau drumul la dragoste. Așa cum poeziile Ninei Cassian sunt în topul celor mai frumoase poezii de dragoste ale lumii din ultima jumătate de secol, A(m) iubi(t) iubirea picură iubire în perfuzia vieții noastre cotidiene și în cea a peisajului cultural bucureștean, umplându-ne sufletul în neștire. Un spectacol miracol care ”înfrumusețat de dragoste/ a început să cânte un cântec înflorit și pur […]/Era un cântec foarte cunoscut[…]/încât m-a turburat nespus de mult,/ și-am plâns cu fruntea îngropată-n cântec.”
Spectacol de poezie, adaptare după Nina Cassian de: Roxana Guttman, Cătălina Buzoianu. Coordonator artistic al spectacolului: Cătălina Buzoianu. Distribuția: Roxana Guttman, Mihai Nițu și Naomi Guttman. Muzeul Național al Literaturii Române.
Arhiva rubricii Cronica de teatru
