”Magistrala informațională” de Nicolae Lotreanu

42
mass media online receptare coumnicare nicolae lotreanu

logo receptare si comunicareNe aflăm în pragul apariţiei unei adevărate magistrale informaţionale. Multimedia este pe cale să constituie un ”depozit” informaţional potenţial infinit cu o dinamică de neînchipuit.

Concentrarea puterii mediatice şi riscurile de partinizare a receptării. Astăzi, în lume, nu mai există mijloace de comunicare în masă de mică anvergură. Asistăm la o concentrare masivă a puterii mediatice, atât pentru că resursele necesare unor asemenea întreprinderi sunt uriaşe, cât şi din cauza atracţiei pe care o exercită fascinanta putere a mass-media.

Marile trusturi mediatice, a căror influenţă contează cu adevărat, pot fi numărate pe degetele de la o singură mână, atât în fiecare ţară, cât şi pe plan mondial. Altele sunt obligate să se afilieze pentru a putea să se afirme. Pretenţia de independenţă sau imparţialitate este întâmpinată peste tot cu scepticism.

O evoluţie asemănătoare se produce şi în planul receptării. Pentru iniţiaţi nu este deloc greu, de pildă, să identifice ce post de televiziune de ştiri preferă unul sau altul dintre receptori, după opiniile, mai ales politice, pe care aceştia le împărtăşesc. Până şi limbajul, afinităţile şi gusturile personale sunt marcate de preferinţele mediatice ale receptorilor.

Am putea spune că receptorul este suspendat între sterilizarea autenticităţii sale şi partinizarea atitudinilor, în acest fel devenind victima fluctuaţiilor politice sau comerciale ale emiţătorului. Relativizarea identităţilor individuale impuse de procesele de globalizare provoacă un vid care atrage noi identităţi pasagere pe care mass-media le oferă cu generozitate.

Nu cred însă că ar fi cazul să exagerăm cu privire la discernământul receptorilor. Cum notează John Thompson, ”mesajele mediatice sunt în mod obişnuit discutate de către indivizi pe parcursul receptării lor sau după aceea. Ele sunt transformate prin intermediul unui proces continuu de spunere şi respunere, interpretare şi reinterpretare, comentariu, umor şi critică. Primind mesajele şi încorporându-le în mod obişnuit în vieţile noastre, noi modelăm şi remodelăm constant abilităţile şi acumulările noastre de cunoaştere, punându-ne la încercare sentimentele şi gusturile şi extinzând orizontul experienţelor noastre”.

Apariţia multimedia şi construirea ”magistralei informaţionale”: posibile schimbări în condiţia receptării sociale.

Fiecare casă va fi conectată la această magistrală, în aşa fel încât putem obţine orice informaţie, inclusiv video, în timp real. Deja, de acum, există site-uri pe care pot fi urmărite prin satelit, în timp real, toate activităţile, întâmplările sau schimbările dintr-o zonă geografică sau alta, iar accesul la aceste site-uri este liber pentru oricine. Curând, în orice colţ al planetei, oricine va putea urmări pe oricine şi orice, în aşa fel încât activităţi ilegale sau imorale vor putea fi descoperite imediat.

Zona de intimitate privată se va reduce continuu (o asemenea evoluţie este deja sesizabilă) iar modul de viaţă al oamenilor se va schimba în mod corespunzător; activităţi ca cele privind paza şi ordinea publică se vor metamorfoza radical. Fiecare persoană va trăi în fiecare moment într-o ”baie video-informaţională”.

Treptat, toate filtrele actuale privind difuzarea informaţiei vor dispărea, încercarea de a o influenţa sau a o exploata comercial va deveni caducă, iar receptarea va deveni pe deplin liberă, condiţionările acesteia fiind strict determinate de calităţile şi defectele personale ale receptorului.

Nicholas Negroponte, fondatorul laboratorului de media de la M.I.T,  prezicea, în 1995, că singurul media care va întruni toate funcţiunile mijloacelor actuale va fi computerul personal. Acesta va deveni (şi a devenit deja…) televizor şi ”un portal electronic” pentru cablu, telefon, satelit. În viitor, nu va mai exista o industrie separată pentru televiziune. Iar, ceea ce este cu adevărat notabil, digitalizarea aduce după sine media interactive, prilejuind fiecăruia să participe, activ şi imediat, la ceea ce văd sau aud şi chiar să structureze ceea ce se transmite.

Efecte erozive asupra receptării generate de mass-media: autopersuasiunea şi autosuficienţa cognitivă sau omniscienţa ignoranţei. Impactul mass-media s-a produs cu medii sociale în bună măsură nepregătite pentru această trecere.

De altfel, nicio tehnologie nu a fost implementată încă decât după ce utilizatorii săi potenţiali sau întâmplători au fost pe deplin avizaţi cu privire la consecinţele reale sau posibile ale acesteia. În bună măsură, acţiunea uman-socială păstrează încă un pronunţat caracter experimental, iar consecinţele pot fi uneori distructive.

Acestea din urmă se produc, cel mai probabil, în zonele marginale ale societăţii umane, acolo unde educaţia, cunoaşterea sau bunăstarea sunt simple iluzii. Clivajele şi conflictele sociale se oglindesc şi se reproduc mereu şi prin mariajul ”nelegitim” între niveluri de educaţie şi instruire precare şi tehnologii de ultimă oră. Adeseori singura piedică în calea accesului la forme înalte de tehnologie o constituie banii, care însă se pot procura prin orice mijloace şi, de altfel, este un loc comun că distribuţia acestora în societăţi nu prea are legătură cu valoarea intrinsecă a indivizilor umani.

În situaţia în care câmpul referenţial, fie cognitiv, fie valoric este închis sau limitat se produc două efecte corozive prin intermediul mass-media.

Primul, l-am putea numi autosufiecienţă cognitivă şi constă din întărirea încrederii în propria judecată (precară, prin excelenţă la niveluri scăzute de instruire şi educaţie) pe baza multitudinii de informaţii furnizate prin mass-media şi disponibile pentru oricine.

În atari condiţii, oricine se poate considera omniscient pe baza propriei ignoranţe, lustruite prin informaţii de ultimă oră furnizate de televiziuni vulgare şi la fel de ignorante ca subiecţii predilecţi. Şi, fapt notabil, la acest nivel, opiniile sunt răspicate şi afirmate cu violenţă şi, dacă sunt în continuare alimentate de difuzori ”adecvaţi” produc chiar curente de opinie care se impun cu agresivitate în medii sociale care au constituit dintotdeauna zone de pescuit pentru lumea interlopă a politicii (exemplul OTV).

Al doilea efect se manifestă în zone sociale ”mai liniştite” şi îi afectează pe subiecţii conformişti. Ei sunt primele victime ale oricărei încercări de manipulare, ba chiar se livrează necondiţionat acestora prin obişnuinţa unei autopersuasiuni. Aceştia refuză cu obstinaţie să se lase influenţaţi de opinii critice, ori să li se nege modelele (adeseori idolii). Desigur, dintotdeauna există asemenea oameni, dar bombardamentul mass-media şi utilizarea propagandistică a acestor mijloace fac ca numărul lor să crească şi credinţele lor, fragilizate altfel de progresele cunoaşterii, să devină puternice.

Automanipularea. În acest fel, un număr important de subiecţi sunt întotdeauna disponibili faţă de manipulare. Și, în fond, orice acţiune de acest tip este imposibilă fără ”consimţământul” tacit şi chiar fără o participare proprie a subiecţilor, adică fără automanipulare. Poate că acest ultim termen este mai potrivit pentru a explica acţiuni persuasive care au drept scop atragerea ”blândă” a oamenilor spre ţinte care nu le sunt proprii. Fără o doză de autoamăgire, nici măcar intenţiile de acest gen nu ar putea avea realitate.

Nicolae Lotreanu, doctor în filosofieAutor al cărților”Condiția umană a politicului” (1979), ”Conștientizarea politică” (1987), ”Regula imbecilității” (1995). Coautor la peste douăzeci de cărți, a publicat peste două sute de studii, eseuri și articole în reviste și ziare.

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.