…vreodată că, după 2-3 săptămâni de uragane, ploi și vreme rea, timp în care am trăit cu frică, cu emoții, voi fi nevoită să-mi recompun decupajul. Doream să scriu despre primăvara care îndrăznea să revină printre noi după greaua luptă cu vânturile puternice, cu ploile, zăpada și grindina care au surprins mugurii și ghioceii. Primăvara care încerca să înfrunte, să biruie vânturile și uraganele care ne-au străbătut și bântuit cu viteze distrugătoare de peste 180 de kilometri pe oră, au dezrădăcinat copaci, au descoperit case și au distrus mașini, au mâncat din colțurile de pământ ale insulelor din nord, își dovedea, în cele din urmă, curajul și puterea de a birui în fața catastrofei naturale. Primăvara se arată dornică să readucă la viață lumea verde a grădinilor, a dealurilor și munților încercați de asemenea cataclisme ale naturii. Nu a fost ușor deloc, recunosc, să trăim liniștiți, fără griji, în asemenea condiții. Uraganele năvăleau peste noi fără milă. Și totuși, aceste uragane, cu nume atât de frumoase, Ylenia, Zeynep, Xandra, Antonia, Kira, au plecat mai departe de noi, lăsând locurile pe unde au năvălit răvășite, în parte distruse, dar nu cotropite de frica neîmprimăveririi, fenomen natural pe care-l așteptăm de fiecare dată, an de an cu atâta nerăbdare și bucurie. Semnele primăverii se și arătau deja pe la colțuri de grădină, vestitorii primăverii își arătau căpușoarele de flori anunțându-ne că totul a trecut și că o să fie bine… Copacii, rămași mai sceptici, încă goi, după ce au fost atât de nemilos scuturați, rupți, unii chiar dezrădăcinați de furia și puterea nemiloasă a vântului, își ridică crengile, ca niște adevărate brațe, înspre cer, a rugă. Natura a avut, e drept, de suferit alături de oameni, dar împreună și-au adunat puterile pentru a întâmpina noul anotimp care bate la porțile cerului. Mâțișorii au chiar îndrăzneala să împodobească primii ramurile rămase neatinse de vântul neiertător și tremură la fiecare adiere de vânt… parcă ar dori să ne spună: „Totul a trecut acum. E liniște. Bucurați-vă cu noi de venirea primăverii…”
Cerul eliberat și el de învălmășeala norilor se așterne albastru, curat, deasupra umerilor noștri obosiți și temători… Soarele parcă este mai fierbinte ca înainte de furtună și mângâie fiecare mugur încurajându-l să încolțească, să înflorească…
Despre toate astea aș fi dorit să scriu, să-mi umplu gândurile cu flori și cântec de păsări, dar, peste noapte, totul s-a prăbușit sub lovitura neașteptată, nedreaptă, nedorită a brațului unui război care a izbucnit în Europa. De necrezut. De neiertat că se poate întâmpla așa ceva acum. Nu am crezut niciodată că voi mai fi confruntată cu asemenea îngrijorări, cu asemena temeri și neliniști în suflet și în trup. M-am născut în cenușa încă fierbinte a războiului care abia își stingea flăcările distrugătoare cu care a rănit sufletele atâtor oameni nevinovați și știu ce înseamnă să trăiești în asemenea condiții. Nu am crezut că se poate repeta așa ceva. Nimeni nu poate uita cruzimea anilor celui de-Al Doilea Război Mondial. Nimeni nu mai îndrăznea să gândească la un al treilea război… rănile nu sunt încă vindecate. Și totuși războiul a izbucnit. Amintirile încă dor, sunt încă zguduite de răbufnirea bombelor și înpușcăturile tancurilor și ale puștilor, de stridența sirenelor și de zgomotul lăsat de avioanele inamice ce străbat cerul. Lacrimile încă nu s-au uscat și nu au fost șterse de pe obrajii părinților, surorilor și a copiilor celor uciși pe front, sacrificați în numele păcii… Și pacea a venit. Și toți anii aceștia, desfășurați sub aripile ocrotitoare ale păcii i-am trăit din plin… până în dimineața acelei zi de 24 februarie 2022, când o altă pasăre, de astă dată a războiului, și-a desfășurat aripile neiertătoare, distrugătoare deasupra Ucrainei, în plină Europă. De necrezut. De neînțeles.
Mă simt datoare să-mi opresc șirul gândurilor îndurerate aici, cu speranța unui sfârșit cât mai grabnic al războiului izbucnit pe nedrept, cu revenirea la o viață în pace în întreaga Europă. Aceste rânduri mi-aș dori să fie un semn de solidaritate față de poporul ucrainean. Să fie o chemare la rugăciune pentru pace în Europa.
Mönchengladbach, Germania
Arhiva rubricii Decupaje de Cornelia Bartels
Cornelia Bartels, Decupaje, proză scurtă, volum apărut la Editura Leviathan, 2021, click aici.
