Acum 148 de ani, la data de 15 martie 1876 apărea la Bucureşti ziarul Partidului Conservator, „Timpul” (de patru ori pe săptămână între 15 martie 1876 și 16 mai 1876; zilnic între 17 mai 1876 și 17 martie 1884; 13 noiembrie 1889–14 decembrie 1900; ultima serie, 2 martie 1923–7 iulie 1924). Printre redactorii celebri se află Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi I. L. Caragiale.
Noul cotidian urmărea, la nivelul politicii editoriale, „expunerea nepărtinitoare și pe cât se poate de complectă a diferitelor idei, cari agită opinia publică în România”. Ziarul era susținut financiar prin cotizațiile membrilor de partid, cu toate că o parte dintre conservatori (printre aceștia, P. P. Carp și Th. Rosetti) pledau pentru desființarea gazetei.
„Ziar politic, comercial, industrial și literar”, „Timpul” îl avea ca redactor-șef pe Gr. H. Grandea (din 21 noiembrie 1876), care se afirmase deja ca jurnalist prin activitatea desfășurată la „Curierul Bucureștilor”. În ianuarie 1877, redacția ziarului era preluată de Titu Maiorescu, iar Ioan Slavici devenea responsabil cu partea literară și cu politica externă. În aprilie, mentorul junimist se retrage de la conducerea gazetei, care rămânea astfel în sarcina lui Slavici, Gr. H. Grandea și G. I. Pompilian. Jurnalul trece prin momente dificile din punct de vedere financiar, lucru mărturisit, de altfel, de Slavici într-o scrisoare adresată lui Iacob Negruzzi în 5 august 1877: „Mă vei crede că nu ți-am scris până acum, fiindcă mi-a fost peste putință să găsesc câteva momente de liniște sufletească. Sunt vreo 14 zile de când aproape nimeni nu mai vine pe la redacția «Timpului», încât singuri doi inși, eu și Pompilian, trebuie să-i umplem coloanele. Grandea lucrează la «Războiul», fiindcă la «Timpul» nimeni nu-l mai plătește și omul vrea să trăiască. Nici eu n-am luat de trei luni de zile bani. […] Trăiesc numai eu știu cum, corecturi, reviste externe, notițe de prin ziare, varietăți, aceasta e zilnica mea hrană” (apud E. Torouţiu, Studii şi documente literare, vol. II, Iași, Editura Junimea, 1931, p. 280).
Văzându-se fără resurse financiare și umane pentru a continua activitatea publicistică la „Timpul”, Slavici îl cheamă pe Eminescu de la Iași, unde acesta redacta „Curierul de Iași”. La începutul lui octombrie 1877, o telegramă trimisă de Maiorescu îi comunica poetului oferta de a intra în redacția publicației conservatoare din Capitală: ”Ți se propune colaborarea la «Timpul» împreună cu Zizin Cantacuzin și Slavici, și cu 250 franci pe lună. Rosetti și eu te rugăm să primești și să pleci imediat la București.” (Apud D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu, 1877–1883, 1888–1889, București, Editura Minerva, 1996, p. 13). Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene marchează un moment de răscruce în cariera jurnalistică a acestuia. Aici desfășoară vreme de șase ani cea mai intensă activitate publicistică, fiind, pe rând, redactor, redactor-șef și responsabil cu partea politică.