148 de la ani de la constituirea Societăţii Academice Literare ”România Jună” din Viena

56
romania juna viena

fila de calendar rubrica leviathan.roAcum 148 de ani, la 20 martie 1871 a avut loc şedinţa de constituire a Societăţii Academice Literare ”România Jună” din Viena. Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena a fost una dintre cele mai importante organizaţii ale studenţilor români din capitala imperiului Austro-Ungar. Preşedinte al societăţii a fost ales Ioan Slavici, iar bibliotecar, poetul Mihai Eminescu. Când Mihai Eminescu a ajuns la Viena, a constat că studenții români aveau două societăți academice, ”România” și ”Societatea literară” la care s-a înscris imediat. Văzând că mulți dintre tinerii români aflați la Viena nu fac parte din nici una din cele două societăți, a reușit, împreună cu Slavici să contopească cele două societăți studențești românești, formând o singură societate, ”România Jună”. Primind o bursă, Ciprian Porumbescu și-a continuat studiile la ”Konservatorium für Musik” din Viena (1879 – 1881), ocazie cu care a dirijat corul Societății Studențești ”România Jună”. În perioada 1885 – 1888, Tudor de Flondor a fost director de cor și dirijor al societății ”România Jună”, la a cărei aniversare a participat orchestra lui Johann Strauss.

Publicistul Iuliu Moisil își amintește în scrierile sale: ”Dar o altă datorie a studentului român, devenit acum «vienez», era a te prezenta la societatea academică social-literară România Jună, înfiinţată încă în anul 1871 (există şi azi), pentru a te înscrie ca membru. Aici conveneam cu alţi tineri veniţi din Ungaria, Ardeal, Banat, Crişana, Maramureş, Bucovina, Basarabia, România. Crescuţi unii prin şcoli germane (Bucovina), alţii în şcoli maghiare (Ungaria, Maramureş etc.), vorbeau româneşte cu diverse accente, cu greutate sau uşurinţă. Un amestec de jargoane, de provincialisme şi obiceiuri. La «România Jună» tinerii conveneau în fiecare seară, se citea, se discuta, se schimbau idei şi se simţeau mulţumiţi. Încetul cu încetul băieţii se cunoşteau mai bine, mai intim, discuţiile deveneau uneori mai violente, mai ales că pe acele vremuri se dădeau lupte între etimolofism şi fonetism, după şcolile secundare pe care tinerii le-au urmat. Fiecare îşi apăra şcoala lui. De aici satira, sarcasmul şi zeflemelele îşi luau locul între braşoveni şi blăjeni, între năsăudeni şi bucovineni. Vorbele şi graiurile se satirizau şi încetul cu încetul cu toţii începeau a vorbi o limbă românească mai omogenă şi mai frumoasă. Societatea «România Jună» a fost de o foarte mare importanţă şi de un folos epocal pentru tineretul român trecut prin ea. Aici mulţi tineri care au fost siliţi de împrejurări să urmeze şcoli străine au învăţat a vorbi, a scrie şi a simţi curat româneşte, aici s-au încheiat prietenii pentru viaţă. […]”.

Între membrii de seamă ai ”României June” s-au numărat Titu Maiorescu, Virgil Oniţiu, Iuliu Moisil, Vasile Goldiş ş.a. Luceafărul”, capodopera lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, a apărut în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești ”România Jună” din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat în același an în revista ”Convorbiri literare”, apoi în volumul ”Poesii” sub îngrijirea lui Titu Maiorescu (1884). 

Arhiva rubricii Filă de calendar

Comentați via Facebook

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.