În 13 martie 1865 s-a născut la București fizicianul Dragomir Hurmuzescu (m. 31 mai 1954, București), fondator al învăţământului electrotehnic din România (a pus bazele primului laborator de electricitate din ţară, transformat apoi în Şcoala de Electricitate de pe lângă Universitatea din Iaşi – prima şcoală de fizică experimentală). Membru corespondent al Academiei Române din 1916.
Ctitor al radiofoniei româneşti. În 1922, sub conducerea sa, a început să se organizeze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care la 1 noiembrie 1928, ora 17.00 difuza în eter prima emisiune cu anunţul: „Alo, alo, aici Radio Bucureşti”, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu. Este momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România.
Profesorul Hurmuzescu insista în acest discurs inaugural asupra rolului extraordinar al radiofoniei în dezvoltarea unei țări și a unui popor: ”Radiofonia este de o mare importanță socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea culturii și pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă, pătrunzând în coliba cea mai răzleață a săteanului. În curând va deveni criteriu de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor.”
După discursul inaugural, până la ora 19.00, se difuzează versuri de Horia Furtună, muzică de dans și muzică românească cu Cvintetul Radio, informații de presă, o conferință ținută de Horia Furtună. Emisia se reia la ora 21.00, până la miezul nopții difuzându-se muzică interpretată de solista Băicoianu, buletin meteorologic, știri sportive, muzică de Johann Strauss, interpretată de Cvintetul Radio. Șeful serviciului muzical era Mihail Jora. Programele erau alcătuite de un consiliu alcătuit din Dragomir Hurmuzescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Dimitrie T. Alleseanu, Mihail Jora. Primul crainic al Radioului : Margareta Marinescu, care era și secretară a programelor.
Arhiva rubricii Filă de calendar
