Ziua Învățătorului a fost instituită oficial în România prin Legea nr. 289/2007, adoptată de Parlament în octombrie 2007 și promulgată la 29 octombrie același an. Actul normativ stabilește data de 5 iunie drept sărbătoare dedicată cadrelor didactice, marcată anual în toate unitățile de învățământ din țară.
Originea Zilei Învățătorului este strâns legată de personalitatea lui Gheorghe Lazăr, una dintre figurile marcante ale educației românești. Data de 5 iunie a fost aleasă în semn de omagiu pentru pedagogul născut în această zi, în anul 1779, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. La data de 4 martie 1818, Gheorghe Lazăr a fost numit „dascăl” (profesor) de aritmetică, geometrie şi geografie la şcoala de la Mănăstirea Sf. Sava din Bucureşti, unde a inaugurat cursurile în limba română. Gheorghe Lazăr, pionier al învăţământului matematicii şi fizicii în limba română, a fost primul director (1818 – 1822) al Şcolii de la Sfântul Sava, care cuprindea în ea şi inginerie hotarnică.
Gheorghe Lazăr, pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească, s-a născut la 5 iunie 1779 (sau conform altor surse, la 9 ianuarie 1782), la Avrig, judeţul Sibiu, fiind al şaselea copil al unei familii de ţărani, Gheorghe şi Maria Lăzăroaie. Gheorghe Lazăr se manifestă puternic ca promotor al ideii de înființare a unei școli românești la cel mai înalt nivel științific posibil la acea vreme, în „limba maicii sale”, într-o vreme în care învățământul se desfășura în limba greacă.
Gh. Lazăr a fost puternic sprijinit în ideea sa de luminaţii boieri Iordache Golescu și Iancu Văcărescu, cât şi de eforul şcoalelor, Constantin Bălăceanu.
La 24 martie 1818, după obținerea aprobării pentru înființarea școlii românești, aceasta și-a început activitatea într-un local impropriu din centrul capitalei, la Sfântul Sava, elevii săi fiind, pentru început, băieți de mici meseriași, târgoveți și dascăli, în timp ce copiii boierilor frecventau în continuare școala grecească. Noua instituție a devenit în anii următori unul dintre cei mai importanţi piloni ai consolidării și răspândirii culturii românești. Demne de remarcat sunt numele primilor absolvenţi ai şcolii de la Sfântul Sava: Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici și alții.
Cursurile pe care le-a ținut Gheorghe Lazăr, în limba română, în timp ce limba greacă părea să fie apreciată de clasele sociale superioare, au produs o puternică impresie în epocă. În plus, în vremea în care cartea era o raritate și, de multe ori, în limbi necunoscute de popor, Gheorghe Lazăr a tradus și a scris cărți în limba română, fapt care a deschis noi orizonturi pentru un mare număr de români. A scris manuale precum Aritmetica matematicească şi Trigonometria cea dreaptă, care au însemnat introducerea termenilor tehnici în limba română, fiind cel care a reuşit introducerea în limba română a noţiunilor de adunare, scădere, înmulţire, împărţire, triunghi, sinus, cosinus, la şcoala lui Lazăr fiind predată, pentru prima dată, filosofie în limba română, disciplină studiată până atunci numai în slavonă sau greacă.
