Văd pe un ecran de toamnă niște exemplare alese, am răbdare, ascult filosofii finanțiste rostite pentru publicul larg și mă… crucesc! Pe ce lume trăiesc oamenii ăștia? Seamănă cu și gândesc precum varza de Bruxelles. Le și văd mânecuțele contabile răsucite până dincolo de coatele dolofane. Un nene d-ăsta vorbește despre „nevoia unui studiu de impact al acestei crize asupra competitivităţii României şi a mediului privat, unde este posibilă o migrare spre economia gri sau neagră”. Competitivitate, impact, migrare, economie gri… Ce filosofie elevată, ce grație senină, ce voce gâtuită de emoții bancare! Altul zice că: „Pe salariul minim vom analiza impactul creşterii şi, eventual, vom recomanda ce creşteri pot avea loc. Dar acest studiu trebuie să fie într-adevăr foarte serios, nu-l facem peste noapte. Din câte ştiu, şi alte instituţii europene fac un studiu similar, pentru că această măsură poate afecta semnificativ competitivitatea României.”
Dacă tot am umblat prin firul epic al distinșilor cârmaci, să mai cităm cu emoție și cu stimă profundă: „Degeaba vrem noi să impulsionăm economia cu un pachet atât de generos fiscal, pe care am făcut eforturi semnificative să-l introducem în buget, dacă luăm o măsură care să distrugă mediul privat, impactul ar putea fi pe zona privată.” Cu sensibilitate debordantă, altcineva ne anunță resemnat că „practic, nu mai avem impact direct pe cheltuieli, iar alte drepturi nu mai sunt legate de salariul minim”. Deși am predat peste 40 de ani economie, eu recunosc că n-am înțeles mare lucru, e un echilibru precar în argumentele de mai sus, dar cine se mai miră! Și nici nu-mi place varza aia de Bruxelles, e tare, uscată și scorțoasă. Vorba unui scriitor francez celebru, cățelușul domnului Bergeret nu privea niciodată albastrul cerului necomestibil!
Și, iată, prea-nobili experți în finanțe, care vorbiți pentru oamenii simpli în acest limbaj atât de limpede, vă trimit și eu câteva rânduri dintr-un comentariu de la Radio Europa Liberă: „S-a insinuat că românii nu mai vor să muncească, fie și pentru un venit mic, preferând să aștepte ajutorul statului. Lucrurile sunt, însă, ceva mai nuanțate, dacă ținem cont că în România există în total circa 4,5 milioane de angajați, din care cam o treime se încadrează la salariul minim pe economie, jumătate de milion de oameni se află sub pragul de sărăcie, unul din trei copii din România trăiesc în sărăcie, iar în mediul rural jumătate din copii provin din familii sărace.”
Filosofi ai finanțelor și nu numai, cam despre asta este vorba…
