Se spune că la baza prejudecăților stau stereotipurile de tot felul. Și totuși, ce este un stereotip? Este numai o părere preconcepută despre caracteristicile și comportamentele unor categorii de persoane sau grupuri de oameni? Sau este ceva mai mult…
De pildă, profesorul de azi nu prea mai este ascultat, dacă nu știe să caute și exemple mai sugestive, mai apropiate de exprimările învăluite în actualitatea apăsătoare. Am trăit experiențele acestea în ultimii 30 de ani. De pildă, iată stereotipuri din prima linie a realității românești: cutare sunt oameni serioși și devotați celor mulți și săraci, ceilalți au frunte înaltă și sunt deosebit de inteligenți, mai spre dreapta au idealuri naționale și au dispărut căutându-le, alții mai noi s-au născut poeți, unii freacă puntea vaporului etc.
Desigur, acestea sunt stereotipuri pozitive, dar mai există și altele, negative. De pildă, femeile se lasă conduse numai de emoții și aruncă gratuități peste alegători, locul femeii este în bucătărie și nu la primărie etc. Să dezvoltăm ideea, pe baza acestor stereotipuri funcționează prejudecățile, ele sunt opinii și atitudini care întemeiază sentimentele de adâncă antipatie. De altfel, prejudecățile se bazează pe zvonuri, pe informații din auzite și se numesc prejudicii. De exemplu, s-a zvonit că un nene expirat e gata aruncat la meseria lui de bază, altul va ajunge cu motocicleta direct în biroul de la DNA și altele asemenea. Și, iată, discriminarea! E atunci când te comporți în raport cu alte persoane pe baza prejudecăților. De pildă: cutare și-a cam uitat cruciulițele acasă și a luat-o peste „cașchetă”, marinarul stă pe o barcă amărâtă și se visează amiral etc.
O întrebare, totuși: poți să discriminezi fără să ai prejudecăți? Mă gândesc că, până de curând aveam o părere bună despre un bătrân și nemuritor director de… nu are importanță ce, dar la presiunea știrilor din presă am ajuns să-l discriminez pentru un recent concurs regizat ca la carte. Rușine mie!
Dar xenofobia? Aici e mai sensibilă treaba. În fond, este o teamă de indivizii care aparțin altor grupuri etnice și nu mă bag, românii nu resping radical străinii. Se resping, adesea, pe ei înșiși, dar asta e o altă poveste, pentru o altă tabletă cu aromă moralizatoare. Sunt doar obiceiuri pline de stereotipurile dascălului care a ieșit la pensie, cu punctul aferent nespecial. Despre punctul de pensie vă spun… Mă tot gândesc, pe ce să o cheltuiesc? Pe ea, pensia de octombrie…
