Al doilea subiect la Olimpiada „Lectura ca abilitate de viață”, etapa locală, secțiunea liceu (nivelul 3 – clasele a IX-a și a X-a, Brăila, 18 februarie 2023) a constat în analiza unui fragment despre Regele Lear de William Shakespeare din Clasicii dramaturgiei universale de Costin Tuchilă și Pușa Roth, vol. I (cap. Universul Shakespeare), apărut la Editura Academiei Române în 2010.
SUBIECTUL al II-lea (20 de puncte)
Acum 417 ani (26 decembrie 1606), în Whitehall, la curtea regelui Iacob I al Angliei (în engleză, James), s-a jucat pentru dată piesa Regele Lear de William Shakespeare. Premiera a avut loc în contextul festivităților prilejuite de Crăciun (știre pe acest site la rubrica „Filă de calendar”)
„Considerată barocă, tragedia Regele Lear, jucată în a doua zi de Crăciun (26 decembrie) a anului 1606, în faţa Maiestăţii Sale, dezvoltă tema tradiţională a nerecunoştinţei filiale şi, în secundar, pe cea a monarhului absolut care dispune de ţară ca de propria moşie. După ce, pornind de la structura intrigii (un rege care are trei fete, problema moştenirii şi mai ales faptul că acţiunea nu este definită în timp şi spaţiu etc.) s-a văzut în ea un basm, o legendă exploatată fabulos prin poezia dramatică şi teatralitate, astăzi tragedia shakespeariană este interpretată mai mult ca o dramă de familie, în care răzbate desigur caracterul general de tragedie a patimilor omeneşti. Această – relativ curentă – viziune regizorală contemporană nu este nicidecum o noutate, poate doar prin accentele puse, dacă ele au coerenţa necesară în spectacol.
Povestea nefericitului rege şi a fiicelor sale era un loc comun în epocă, fiind difuzată prin diverse scrieri, cronici istorice, fabule, poeme, ceea ce putea fi important pentru spectatorul epocii. Cele două serii de câte şase personaje care împart această umanitate restrînsă în categorii morale opuse (cei buni, cei răi) nu este însă de natură să creeze un schematism stânjenitor în tragedia shakespeariană. Cordelia (imaginea recunoştinţei filiale şi a purităţii), Regele Franţei, Albany, Kent, Bufonul, Edgar, pe de o parte şi Goneril, Regan, Burgundy, Cornwall, Oswald, Edmund, pe de alta, nu pot fi înscrişi în categorii morale atât de ferme încât să creeze o antiteză violentă, de genul celei din Othello. Bătrânul rege Lear îşi dă seama mult prea târziu că omul nu poate trăi într-un cerc în afara căruia nimic nu-l mai poate interesa. Acesta este motivul prăbuşirii sale. Drama lui începe exact în momentul în care lasă impresia că, împărţindu-şi regatul, şi-a încheiat rolul. Dar tocmai când ar trebui să dispară, devine centrul acestui microcosm ce reuneşte o multitudine de teme şi reflecţii. […]
Un personaj aparte este nebunul de curte, transfigurarea bufonului medieval. El este scutit de orice responsabilitate şi de aceea îşi permite să clevetească vesel, să spună cele mai mari grozăvii şi să-şi bată joc de stăpân, situându-se la graniţa dintre viaţă şi artă. Văzând lucrurile în oglindă, ele îi apar într-o lumină mai adevărată. Nebunii (bufonii) din piesele lui Shakespeare, atingând apogeul acestui tip de personaj cu o lungă istorie, sintetizează posibilităţile reale şi imaginare. Nebunia prefăcută a bufonului din Regele Lear are o funcţie artistică şi dezvăluie tocmai relevanţa actului critic pe care îl săvârşeşte din devotament faţă de rege, înarmat fiind cu virtuţi ca răbdarea, umilinţa şi dragostea. Măscăriciul regelui este un nebun dotat cu un simţ al ironiei şi cu un spirit satiric mult superioare altor personaje din aceeaşi categorie. El e, de fapt, un fel de filosof, un reprezentant al bunului-simţ ţărănesc, care foloseşte vocabularul omului de curte, deprins cu războiul metaforelor […].” (Costin Tuchilă, Pușa Roth, Universul Shakespeare, în vol. Clasicii dramaturgiei universale, sursa: https://leviathan.ro/premiera-piesei-regele-lear-de-william-shakespeare-26-decembrie-1606/ )
Cerințe și punctaj:
A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)
Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, raportându-te la textul citat:
1. Explică dacă textul dat este mai mult o cronică teatrală sau un eseu critic.
2. Menționează 4 particularități structural-compoziționale ale piesei Regele Lear.
- Precizează în ce constă noutatea viziunii lui Shakespeare față de patimile omenești.
-
Prezintă semnificația secvenței: „omul nu poate trăi într-un cerc în afara căruia nimic nu-l mai poate interes”.
B. (12 puncte)
De ce crezi că nebunia prefăcută a bufonului este un element de spectaculozitate a piesei? Motivează-ți răspunsul, într-un text de cel mult 20 de rânduri.
Subiectul a fost propus de un consiliu consultativ al profesorilor de limba română, întrunit la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Brăila.
Detalii despre volum, click aici.
