Și cum mai suntem? Precum greierii dintr-o legendă chineză, care se nasc, cântă, depun ouă și apoi mor într-o oală întunecată și strâmtă. Nu-i așa? Se conservă specia, e mai bine să duci o viață scurtă, dar sigură, petrecută într-un vas care reprezintă tot universul.
Universul din vas… Aceasta este povestea foarte veche, în vasul acela din legendă se află un palat cu toate bunătățile pământului. Adică, lumea din vas este departe de cea obișnuită, este un alt tărâm. Totuși, spre deosebire de greierii din poveste, noi ne-am retras singuri în vasul acesta, ne-am săturat de lumea înșelătoare de afară.
Cam așa vreau să vă spun în ceea ce urmează mai jos… Să ai mâinile albe. Ce bucurie! Să refuzi să crezi chiar și ceea ce vede toată lumea. Ne mai scapă și nouă un zâmbet, apoi ne revenim, ne e teamă că ne vede cineva și nu avem voie să fim fericiți. Un personaj celebru vorbea despre eul său, făcut terci, dar învăluit în tandrețe. Cum așa? Să fie gustul acru al vieții, ca o formă secretă de compătimire?
Oamenii dau prea mare importanță cuvintelor, sunt tot ceea ce contează, numai ele au valoare. Știți cum se spune, avem nevoie de vorbe pentru a întemeia ceva. Și, mai ales, visăm un înger care ne spune ceea ce trebuie să facem. Și ce-ar mai trebui spus? Toți vegetăm între încântare și o congelare rapidă a creierului. Poate vom afla cum este să atingem oamenii vii, cu aceeași palmă cu care ne-am mângâiat morții în visele noastre. Orice victorie este și o dezamăgire.
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
