Cu optimism, la început de an… Conform Asociaţiei Americane de Psihologie, lipsa de speranţă reprezintă sentimentul pe care îl avem atunci când credem că nu vom experimenta emoţii pozitive sau o îmbunătăţire a stării noastre. Când se vorbește despre vremurile pe care le trăim, se subliniază adesea sentimentele acestea, de deznădejde, de lipsă de speranţă şi de neputinţă.
Dar cum ar fi să avem un an mai bun? Adică să socotim că fiecare lucru trebuie să aibă locul lui, ca și toate celelalte din lume, să respectăm rânduielile și să ajungem îngăduitori cu ceea ce spun și fac cei de lângă tine. Bucuria și fericirile mărunte să ne ademenească tot mai rar. Să ne aflăm fericirea în dreptul celuilalt de a se folosi de tine, să ne pierdem, dar să redevenim altcineva, să ne adunăm într-o oglindă crăpată, dar să nu ne credem vinovați, să nu ajungem încercuiți în tipare rigide și să nu ne uscăm în buimăceala plictiselii, să avem vremea de a privi salcia înghețată și plină de zăpadă, sfâșiată de gerul căzut peste noi, să vrem să ne simțim însingurați și să ne amăgim că solitudinea este lipsită de amărăciune, să hărțuim cuvintele și să adunăm mărunțișuri decolorate, să vedem cum pereții camerei ne trimit din toate unghiurile lor o pârjolită adiere de iarnă, să adulmecăm laptele cald din bucătăria bunicilor, să avem vise albastre și să ne simțim legănați de valurile inventate în liniștea începutului de an, iar timpul să curgă mai domol, să deschidem ochii mari, casele să devină ceață, hornurile să cadă, iar marea să se reverse pe străzile înghețate.
La mulți ani, cu speranțele care trec dincolo de geamurile înghețate ale sfârșitului de an!
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
