Știri: Programul penultimei zile din Festivalul „Enescu”: sâmbătă, 20 septembrie 2025

Ora 11.00, Sala Auditorium, Muzeul Național de Artă al României: Aavik Duo. Program: George Enescu, Sonata nr. 1 în Re major pentru vioară și pian, op. 2, Sonata nr. 2 în fa minor pentru vioară și pian, op. 6, Sonata nr. 3 în la minor pentru vioară și pian, „în caracter popular românesc”, op. 25. 

Duo-ul Aavik – Hans Christian Aavik (vioară) și Karolina Aavik (pian) – se numără printre cele mai originale nume ale noii generații, fiind caracterizat prin idei proaspete, un repertoriu versatil și curajul de a-și asuma riscuri. Repertoriul duo-ului este minuțios construit, dar interpretarea muzicienilor rămâne liberă și plină de imaginație. În 2022, Duo Aavik a înregistrat un concert live pentru noua serie Rising Stars a Deutsche Grammophon. Înregistrarea a fost lansată în luna martie a acestui an.

Începând cu ianuarie 2023, Duo Aavik participă la programul de rezidență pentru muzicieni oferit de Fundația Culturală a Estoniei. În plus, au evoluat în concerte la Casals Forum, Festivalul Odessa Classics, prestigioasa serie de concerte a Societății Robert Schumann, precum și în sălile de concerte din Estonia, Vanemuine și Jõhvi. Duo-ul acordă o mare importanță interpretării noii muzici estoniene și a comandat lucrări de la Kristjan Randalu, Tõnu Kõrvits și Rein Rannap, care vor fi interpretate în următoarele sezoane.

Colaborarea Duo-ului Aavik a început în 2014, când ambii muzicieni încă studiau la Liceul de Muzică din Tallinn. Violonistul și pianista sunt uniți de respectul profund față de muzică, de imersiunea în lucrare și în contextul ei. Ascultarea duo-ului este o experiență captivantă datorită simțului lor natural și sincer pentru muzică, precum și a virtuozității lor strălucite și a sunetului rafinat. Ambii muzicieni au studiat la Academia de Muzică și Teatru din Frankfurt, Germania, cu profesorii Erik Schumann și Angelika Merkle, și la Academia Kronberg, care a fost numită noua Mecca a muzicii de cameră. Ansamblul a fost, de asemenea, puternic influențat de studiile lor de la Viena. Stilul lor interpretativ este o simbioză unică între tradiția germană și cea vieneză, combinând profunzimea educației germane, esența textului muzical, cu eleganța și stilul neîngrădit vienez.

Ora 13.00, Sala Radio: Filarmonica de Stat din Sibiu. Eu-Lee Nam, dirijoare. Solist: Andrei Gologan. În program: Maurice Ravel, Uvertura Șeherazada; Valentin Gheorghiu, Concertul pentru pian și orchestră; Adrian Iorgulescu, Crash. Soliști: Petru Pane, clarinet. Ionuț Pădurariu, trombon. De la ora 12.00, evenimentul va fi precedat de lansarea volumului In memoriam Valentin Gheorghiu, îngrijit de Monica Lup și Ștefan Costache, Editura Universității Naționale de Muzică București, 2024. Vor lua cuvântul: Valentina Sandu-Dediu (rector New Europe College), Dan Dediu (președinte UCMR), Cristina Uruc (manager Artexim), Victor Opaschi (consilier de stat), Eugen Drăgoi (sponsor principal), Marin Cazacu (manager general al Filarmonicii George Enescu), Ioana Georgescu Răileanu (expert comunicare și marketing internațional), Roxana Gheorghiu (pianistă), Gabriel Croitoru (violinist).

Ravel, Șeherazada

Shéhérazade este titlul a două lucrări ale compozitorului francez Maurice Ravel. Ambele își au originea în fascinația compozitorului pentru Șeherezada, eroina și naratoarea din O mie și una de nopți. Prima lucrare, o uvertură (1898), cea mai veche piesă orchestrală a lui Ravel care a supraviețuit, nu a fost bine primită la premieră și nu s-a numărat ulterior printre cele mai populare lucrări ale sale. Patru ani mai târziu, a avut un succes mult mai mare cu un ciclu de cântece cu același titlu, care a rămas o piesă standard din repertoriu și a fost înregistrată de multe ori.

Ambele compoziții sunt influențate de compozitori ruși, în special de Rimski-Korsakov, care scrisese o suită simfonică bazată pe Șeherezada în 1888. Prima compoziție a fost puternic influențată de muzica rusă, a doua a folosit un text inspirat de lucrarea lui Rimski-Korsakov. Relația muzicală dintre uvertură și ciclul de cântece este relativă.

Uvertura Shéhérazade

Shéhérazade, ouverture de féerie, scrisă în 1898, dar nepublicată în timpul vieții compozitorului (a fost publicată abia în 1975), este o lucrare pentru orchestră planificată ca uvertură pentru o operă cu același titlu. A fost interpretată pentru prima dată la un concert al Société Nationale de Musique pe 27 mai 1899, sub bagheta compozitorului. A avut o receptare ambiguă, cu huiduieli amestecate cu aplauze din partea publicului și recenzii nemăgulitoare din partea criticilor. Unul dintre ei a descris piesa ca fiind „un debut șocant: un plagiat stângaci al Școlii Ruse” și l-a numit pe Ravel un „debutant mediocru talentat […] care va deveni poate ceva, dacă nu chiar cineva, în aproximativ zece ani, dacă muncește din greu”. Acest critic a fost „Willy”, Henri Gauthier-Villars, care a devenit mai târziu un admirator al lui Ravel. Compozitorul și-a însușit critica lui Willy, considerând uvertura ca fiind „o greșeală stângace” și recunoscând că era „destul de puternic dominat de influența muzicii ruse” Un alt critic, Pierre Lalo, considera că Ravel dădea dovadă de talent, dar era prea îndatorat lui Debussy și ar fi trebuit, în schimb, să-l imite pe Beethoven.

O notă de program pentru prima reprezentație, nesemnată, dar despre care se crede că este scrisă de compozitor, spune: Construită în forma clasică a uverturii, piesa începe cu o introducere, în care tema Șeherazadei este intonată mai întâi de un oboi, apoi de corni și trompete. Urmează partea principală a uverturii, constând din: Partea 1: Motiv inițial, în si minor. Dezvoltări – temă episodică (trompete cu surdină) care introduce al doilea motiv – în Fa diez major – inspirat de o melodie persană – încheierea Părții 1. Partea a 2-a: Dezvoltarea a patru teme. Pedală bazată pe motivul original, extinsă. Partea 3: Revenirea primului și celui de-al doilea motiv auzite simultan. Revenirea introducerii, care servește drept coda. Durata piesei este de aproximativ 13 minute.

Filarmonica de Stat din Sibiu este o prezență constantă la Festivalul „Enescu”, fiind implicată în ultimele cinci ediții. În 2017, orchestra sibiană a interpretat Simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră, op. 8, de George Enescu, sub bagheta dirijorului Constantin Grigore, alături de solistul Zlatomir Fung, la Sibiu, apoi muzică de Dănceanu, Mozart și Dvořák în Piața Festivalului „George Enescu”, sub conducerea dirijorului Cristian Lupeș, cu pianistul Antonio di Cristofano. În următoarea ediție, tot cu maestrul Lupeș la pupitrul dirijoral, a strălucit cu muzica secolului XXI la Sibiu și București. Împreună cu dirijorul Tito Ceccherini și solista Carolin Widmann, Filarmonica din Sibiu a participat și la ediția a XXV-a a festivalului, în 2021, marcând totodată 100 de ani de la primul concert al lui Enescu la Sibiu. În 2023, Filarmonica din Sibiu s-a bucurat de succes în Stagiunea orchestrelor românești, cu Ioana Cristina Goicea solistă și dirijorul american Roderick Cox.

Ca instituţie profesionistă de spectacole şi concerte, Filarmonica de Stat din Sibiu a luat fiinţă la 1 ianuarie 1949. De-a lungul timpului, Filarmonica a prezentat mii de concerte simfonice şi de operă, asimilând un vast repertoriu, de la lucrări-pilon ale simfonismului mondial, muzică barocă, muzică de operă și operetă, la repertoriu dedicat copiilor și tinerilor sau programe fusion în care simfonicul se întâlnește cu rock-ul alternativ, cu jazz-ul și cu noile tendințe în muzica electronică.

În 2024, Filarmonica din Sibiu a organizat 213 evenimente, din care 50 de concerte simfonice, înregistrând peste 30.000 de spectatori.

Filarmonica de Stat din Sibiu a fost distinsă, în anul 2022, cu Premiul de excelență al Uniunii Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali din România pentru Festivalul Minunata Muzică Nouă, în 2021, cu Ordinul Național „Meritul Cultural” în grad de Comandor conferit de președintele Klaus Iohannis, iar în 2020 cu Premiul pentru muzică din cadrul „Premiilor Radio România Cultural”.

Eu-Lee Nam este o dirijoare și pianistă sud-coreeană. Este câștigătoarea Premiului Dirijor (premiul I) la Internationale Sommerakademie Radolfzell 2021, votată de muzicienii Filarmonicii Bodensee. În urma semifinalei la Concursul La Maestra 2024 din Paris, Eu-Lee Nam a primit recunoaștere și sprijin în cadrul programului Academiei La Maestra 2024-26 al Filarmonicii din Paris și Orchestrei Mozart din Paris. Această realizare a condus la colaborarea sa ca dirijor asistent al lui Esa Pekka Salonen la Orchestre de Paris și la debutul său cu Orchestra Mozart din Paris în stagiunea 2024–2025. În septembrie 2024, a participat la masterclass-ul maestrului Cristian Măcelaru la Festivalul Internațional „George Enescu” și, cu recunoaștere, a co-dirijat concertul final cu Orchestra Română de Tineret, debutând astfel în România.

Recent, a dirijat Orchestre national de Metz Grand Est, Orchestra Mozart din Paris, Filarmonica din Seul, Orchestra de Cameră din Basel, Norddeutsche Philharmonie, Brandenburgisches Staatsorchester, Filarmonica din Neubrandenburg, Staatsorchester Cottbus, Simfonia din Hamburg, Orchestra Simfonică din München, Filarmonica din Augsburg, Filarmonica Bodensee, Staatsorchester Gärtnerplatz, Orchestra Simfonică din Nürnberg, Orchestra Simfonică din Karlovy Vary și Orchestra de Stat Maghiară Szeged.

Stabilită în Germania, artista a activat ca dirijor asistent la Theaterakademie Everding în 2022 și ca repetitor invitat la Staatstheater Kassel în 2023. În paralel, între 2022 și 2025, a deținut funcțiile de director muzical și dirijor șef al Münchner Mandolinen-Zirkel. A participat la numeroase masterclass-uri ale unor dirijori și profesori renumiți, printre care Jaap van Zweden, Sir Donald Runnicles, David Reiland, cu Prof. Johannes Schläfli, Prof. Nicolás Pasquet, Prof. Ulrich Windfuhr și Prof. Sigmund Thorp.

Între 2017–2021, Eu-Lee Nam a studiat dirijat orchestral la Hochschule für Musik „Hanns-Eisler” din Berlin cu Christian Ehwald și Alexander Vitlin. Apoi, și-a continuat studiile la Hochschule für Musik und Theater München (2021-2023) cu Marcus Bosch și Georg Fritzsch.

Ora 16.30, Ateneul Român: Recital Rudolf Buchbinder, pian. Wolfgang Amadeus Mozart, 12 variațiuni pe tema Ah vous dirai-je, Maman, K.V. 265/300e; Ludwig van Beethoven, Sonata pentru pian nr. 23 în fa minor, „Appassionata”, op. 57; Franz Schubert, Sonata pentru pian în Si bemol major, D. 960. Detalii despre pianist, click aici.

Ora 19.30, Sala Palatului: Orchestra Regală Concertgebouw. Dirijor: Klaus Mäkelä. Franz Schubert/Luciano Berio, Rendering; Gustav Mahler, Simfonia nr. 5 în do diez minor.

Cu sediul în Amsterdam, Royal Concertgebouw Orchestra a fost fondată în 1888. Sunetul său distinct și individual se datorează în parte acusticii unice a sălii The Concertgebouw. Un alt factor determinant este influența celor șapte dirijori principali avuți până în prezent: Willem Kes, Willem Mengelberg, Eduard van Beinum, Bernard Haitink, Riccardo Chailly, Mariss Jansons și Daniele Gatti. În 2022, orchestra a anunțat că Klaus Mäkelä va fi cel de-al optulea său dirijor principal, începând cu septembrie 2027. Orchestra se află sub patronajul Regal al Reginei Máxima a Țărilor de Jos.

Concertgebouw Orchestra a colaborat întotdeauna cu cei mai mari dirijori și soliști ai lumii. Compozitori precum Richard Strauss, Gustav Mahler și Igor Stravinsky au dirijat cu toții orchestra în mai multe rânduri. Până în prezent, orchestra continuă să dezvolte relații pe termen lung cu compozitori contemporani.

Pe lângă cele aproximativ optzeci de concerte susținute la The Concertgebouw din Amsterdam, orchestra dă patruzeci de concerte în alte săli de concerte importante din întreaga lume și își extinde audiența prin videoclipuri, streaming, emisiuni de radio și televiziune, precum și lansări de CD-uri și DVD-uri prin propria sa casă de discuri, RCO Live.

Prin intermediul academiei sale, Concertgebouw Orchestra pregătește tineri muzicieni, ajutându-i să devină instrumentiști de cel mai înalt calibru. Proiectul bienal de vară Concertgebouworkest Young reunește talente necunoscute, cu vârste cuprinse între paisprezece și șaptesprezece ani, din toată Europa.

Concertgebouw Orchestra este recunoscătoare pentru sprijinul financiar al Ministerului Olandez al Educației, Culturii și Științei, al Municipalității din Amsterdam, al partenerilor globali ING, Unilever și Booking.com, precum și al sponsorilor, fondurilor și numeroșilor donatori din întreaga lume.

Dirijorul finlandez Klaus Mäkelä deține poziția de dirijor șef al Orchestrei Filarmonice din Oslo din 2020 și pe cea de director muzical al Orchestrei din Paris din septembrie 2021. El va prelua titlul de dirijor șef al Orchestrei Regale Concertgebouw în septembrie 2027 și, în aceeași stagiune, își va începe mandatul ca Zell Music Director al Orchestrei Simfonice din Chicago.

Artist exclusiv Decca Classics, Mäkelä a lansat trei albume cu Orchestra din Paris, inclusiv partituri Ballets Russes de Stravinsky și Debussy, precum și Simfonia fantastică de Berlioz și Valsul de Ravel. Cu Filarmonica din Oslo, a înregistrat integrala simfoniilor de Sibelius, primul concert pentru vioară de Sibelius și Prokofiev cu Janine Jansen, și simfoniile nr. 4, 5 și 6 de Șostakovici.

Cu Filarmonica din Oslo, Klaus Mäkelä deschide stagiunea 2025–2026 cu Simfonia nr. 7 de Mahler și îl încheie cu spectaculoasa lucrare Kraft (1985) de Magnus Lindberg. Printre alte momente importante se numără un turneu în ianuarie și rezidențe la Hamburg, Viena, Paris și Essen, cu interpretări ale Simfoniei nr. 8 de Șostakovici, Suita Lemminkäinen de Sibelius și concertele pentru vioară de Ceaikovski și Sibelius, având-o ca solistă pe Lisa Batiashvili.

A cincea stagiune al lui Mäkelä cu Orchestra din Paris include programe variate, de la Missa Solemnis de Beethoven la opera-oratoriu Antigone de Pascal Dusapin. Păstrând accentul pe repertoriul francez și muzica contemporană, ei vor interpreta, de asemenea, Simfonia în do major de Bizet și Simfonia în re minor de Franck, precum și lucrări noi de Guillaume Connesson, Joan Tower, Anders Hillborg, Ellen Reid și Sauli Zinovjev.

Cu Orchestra Regală Concertgebouw, spectacolele lui Mäkelä de la BBC Proms 2025 și Festivalul de la Salzburg vor fi urmate de un turneu extins în Coreea de Sud și Japonia în toamnă. În Olanda, ei vor celebra a 50-a aniversare a transmisiunilor tradiționale de Crăciun. De asemenea, la Festivalul de Paște de la Baden-Baden din 2026 vor începe o rezidență anuală, preluând locul Filarmonicii din Berlin.

Klaus Mäkelä va dirija Orchestra Simfonică din Chicago în patru rezidențe la Symphony Center în acest sezon și va conduce un turneu în SUA, având prima sa apariție cu CSO la Carnegie Hall în februarie, interpretând Lemminkäinen de Sibelius și Ein Heldenleben de Richard Strauss. El se va întoarce în Statele Unite în vara anului 2026 pentru debutul său la Festivalul Ravinia, conducând CSO în două programe.

În stagiunea 2025–2026, Mäkelä va apărea ca dirijor invitat la Filarmonica din Berlin. În calitate de violoncelist, colaborează cu membri ai Orchestrei din Paris și ai Orchestrei Concertgebouw.

Ora 22.30, Ateneul Român: Recital Julia Lezhneva, soprană și Luca Pianca. The Golden Age: Giulio Caccini, Dolcissimo sospiro; La bella man vi stringo; Amarilli, mia bella; Belle rose porporine; Claudio Monteverdi, Ecco di dolci raggi il sol armato, Quel sguardo sdegnosetto din Scherzi Musicali; Vincenzo Bernia, Toccata cromatica – Allemanda pentru lăută solo; Pietro Paolo Melli, Preludiu, Aria del Gran Duca, Curanta La Palatina pentru lăută solo; Domenico Mazzocchi, Con ghirlanda di rose; Giacomo Carissimi, Tu m’hai preso a consumare; Antonio Vivaldi, Sorge vermiglia in ciel la bella Aurora; Preludiu, Alemandă, Gigă, Sarabandă, Ciaconă pentru lăută solo din manuscrisul Goëss-Ebenthal; Giovanni Paisiello, Variațiuni pe tema Nel cor più non mi sento.

„…cantilene sublime cu ornamente țesute ca firele de argint, staccato ca arcurile pe trambulină și triluri egal de legănate… Chiar mai tulburător este modul în care știa să folosească messa di voce, urcarea și coborârea tonului, ca expresie a tremurului emoțional” nota FAZ în mai 2021. Süddeutsche Zeitung o consideră un „…magician: își poate face vocea aproape invizibilă, reușind cele mai uimitoare performanțe vocale și o cascadă de focuri de artificii florale.”

Cariera internațională a Juliei Lezhneva a început în forță în 2010, când a produs senzație la Classical Brit Awards în Royal Albert Hall din Londra, interpretând Fra il padre de Rossini la invitația lui Kiri Te Kanawa. Doar un deceniu mai târziu, Julia Lezhneva explorează un repertoriu vast alături de diverse orchestre și dirijori, atât în opere, cât și în oratorii. A debutat cu mare succes la Berliner Philharmoniker în octombrie 2019 și la Musikverein Viena în decembrie 2019. În ianuarie 2020, a revenit la Mozartwoche Salzburg, de această dată sub bagheta lui Sir András Schiff în Nunta lui Figaro de Mozart, iar în ianuarie 2023 a cântat în Don Giovanni. În iunie 2023, a interpretat pentru prima dată la Scala din Milano în Carlo il Calvo de Porpora. În decembrie 2020, a debutat cu succes la Bavarian Radio Symphony Orchestra sub conducerea lui Herbert Blomstedt. Debuturile sale cu LA Philharmonic și Atlanta Symphony au fost programate în calendarul ei pentru stagiunea 2024–2025.

Julia Lezhneva este o invitată constantă a unor orchestre de prestigiu precum Gewandhausorchester Leipzig, Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, Rundfunk-Sinfonieorchester Berlin (RSB), Orquesta Nacional de España, Seattle Symphony Orchestra, Kaohsiung Philharmonic și Seoul Philharmonic. Colaborează frecvent cu dirijori renumiți, printre care Ádám Fischer, Giovanni Antonini, Herbert Blomstedt, Emmanuelle Haïm, Paavo Järvi, Vladimir Jurowski și Andrea Marcon.

Julia Lezhneva este o prezență constantă și apreciată la festivaluri de prestigiu, printre care se numără cele de la Salzburg, Schwetzingen, Schleswig-Holstein, Lucerna, Dubrovnik, Vézère, Sion, Nordland și Bayreuth Baroque.

Debutul Juliei Lezhneva în rolul Morgana din Alcina de Händel, la Hamburg State Opera în septembrie 2018, a fost un succes răsunător, ceea ce i-a adus imediat o reinvitație pentru Bărbierul din Sevilla de Rossini și alte reprezentații ale operei Alcina. Ulterior, în 2021, a interpretat-o pe Poppea într-o nouă producție a operei Agrippina de Händel (în regia lui Barrie Kosky). În 2022, a fost Zerlina în Don Giovanni, iar în mai 2024, a cântat Cherubino în Nunta lui Figaro. Cu puțin timp înainte, în martie 2024, își făcuse debutul la Liceo din Barcelona, într-o reprezentație scenică a operei Messiah de Händel. În iarna lui 2019, artista a debutat în Oratoriul de Crăciun de Bach, dirijat de Vladimir Jurowski. În aceeași stagiune, a cântat în Messiah și La Resurrezione de Händel, Juditha triumphans de Vivaldi, precum și în Creațiunea de Haydn și Simfonia nr. 4 de Mahler. În octombrie 2024, a apărut pentru prima dată alături de Ton Koopman și Amsterdam Baroque Orchestra and Choir în Esther de Händel.

Născută în 1989, într-o familie de geofizicieni de pe Insula Sahalin, în largul coastei Pacificului Rusiei, Julia Lezhneva a început să cânte la pian și să ia lecții de canto la vârsta de cinci ani. A absolvit Școala de Muzică Grechaninov și și-a continuat studiile vocale și pianistice la Colegiul de Muzică Academică al Conservatorului din Moscova. La doar 17 ani, Julia Lezhneva a atras atenția internațională prin câștigarea Concursului de Canto Elena Obraztsova. Succesul a continuat în anul următor, când a fost invitată să împartă scena cu Juan Diego Flórez la deschiderea Rossini Opera Festival din Pesaro. În 2009, a obținut Premiul I la Concursul Internațional de Canto Mirjam Helin din Helsinki, iar un an mai târziu, a câștigat din nou Premiul I la Paris International Opera Competition, devenind cea mai tânără concurentă din istoria ambelor competiții. În 2011, revista Opernwelt a desemnat-o „Tânăra Cântăreață a Anului”, în urma debutului său la La Monnaie din Bruxelles. În anul următor, a concertat la Victoires de la Musique Classique din Paris.

Printre profesorii și mentorii Juliei Lezhneva se numără Dennis O’Neill, Yvonne Kenny, Elena Obraztsova, Alberto Zedda, Richard Bonynge și Thomas Quasthoff.

Luca Pianca, originar din Lugano, și-a desăvârșit educația muzicală la Milano și Salzburg, frecventând clasa de Practică Interpretativă a Muzicii Vechi condusă de Nikolaus Harnoncourt. Și-a început cariera artistică de tânăr, la invitația maestrului Harnoncourt, debutând la 22 de ani în Golden Hall a Musikverein din Viena, printr-o colaborare artistică cu Concentus Musicus Wien.

La 28 de ani, a co-fondat ansamblul Giardino Armonico în Milano, pe care l-a condus peste 25 de ani alături de Giovanni Antonini și Enrico Onofri. Grupul a devenit un punct de referință internațional pentru interpretarea muzicii baroce italiene și un model pentru generația următoare. Luca Pianca a efectuat nenumărate turnee și a susținut peste 3.000 de concerte în cele mai importante săli, atât cu Giardino Armonico, cât și ca solist și muzician de cameră. A înregistrat peste 100 de CD-uri și a fost distins cu numeroase premii internaționale importante, inclusiv 8 Diapason d’Or, 2 Premii German Record (Echo Preis), 2 Premii Grammophone și un Grammy american cu Cecilia Bartoli pentru albumul Viva Vivaldi, un bestseller al starului italian în colaborare cu Giardino Armonico.

În 2008 a fost invitat să dirijeze Ciclul Bach la Konzerthaus din Viena cu Ensemble Claudiana, Corul de Băieți din Viena și soliști renumiți.

Un număr impresionant de lucrări, incluzând 120 de cantate, Oratoriul de Crăciun și Pasiunile după Ioan, au fost interpretate până acum cu mare succes atât în fața publicului, cât și a criticilor. În ultimul timp, Luca Pianca s-a dedicat repertoriului imens rezultat din pauza concertistică impusă de pandemie și a înregistrat 3 albume. Două dintre aceste albume explorează repertoriul italian dintre Renaștere și Baroc, incluzând Nobilissimo Istromento (la lăută renascentistă) și The Art of Resonance (la arhilăută și teorbă). Al treilea album este dedicat repertoriului francez rafinat al Grand-Siècle, la lăută barocă și teorbă.

Luca Pianca a fost onorat cu Premiul Elvețian pentru Muzică în 2018, o distincție prestigioasă a Departamentului Federal de Cultură.

Pe site-ul Festivalului puteți viziona online concerte din program – click în dreapta pe Live.

Festivalul Internațional „George Enescu” este un eveniment desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României.

Proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii.

Organizator: ARTEXIM

Co-organizator: Fundația ArtProduction

Co-producători: Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de Televiziune, Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București

Parteneri principali: Rompetrol – KMG International, BRD – Groupe Société Générale, JTI – Immersive Experience (partener de inovație), Lexus

Parteneri: LINDE GAZ, Purcari, Ferrero Rocher, Mobexpert, One United Properties, ORANGE, CPI Property Group, L’OR, Nazzuro Aqua, Althaus, Fundația Liliana și Peter Ilica, Senia Music

Cu sprijinul: BIGOTTI, Țuca Zbârcea & Asociații, SANADOR, YOKKO

Transportator oficial: Tarom

Parteneri media principali: Antena 3 CNN, Europa FM, Hotnews.ro

Parteneri media de tradiție: RFI România, Agerpres

Parteneri media internaționali: Euronews, Mezzo

Parteneri media: Radio România Muzical, Radio România Cultural, TVR 1, TVR Cultural, TVR Info, Buletin de București, Republica.ro, Europa Liberă, Leviathan, Cultura la dubă, Vorbitorincii, LiterNet.ro, Urban.ro, Happ.ro, infoMusic, Economistul, Curs de guvernare, Observator cultural, Revista Cultura, BIZ, Haute Culture, Nine O’Clock, ELLE, Ringier, AList Magazine, Q Magazine, Zile și Nopți, Phoenix Media, Cocor Media Channel

Partener de monitorizare: mediaTRUST.

Ca și la celelalte ediții, Asociația Culturală Leviathan, editor al portalului Leviathan.ro și al revistei culturale trimestriale „Leviathan”, este partener media al Festivalului Internațional „George Enescu” 2025.

Pe acest portal veți găsi toate informațiile necesare, programul zilnic al Festivalului, programul transmisiilor în direct, prezentarea muzicienilor invitați, date despre lucrările din programe, relatări, cronici, fotografii. În revista „Leviathan”, nr. 3, iulie–septembrie 2025, apare o avancronică a Festivalului iar în nr. 4, octombrie–decembrie 2025 vom publica o sinteză a Festivalului și cronici ale concertelor.

Arhiva rubricii Festivalul Internațional George Enescu 2025

Arhiva rubricii Concursul Internațional George Enescu 2024

Arhiva rubricii Festivalul Internațional George Enescu 2023

Arhiva rubricii Festivalul Internațional George Enescu 2021

Arhiva rubricii Festivalul Internațional George Enescu 2019

Arhiva rubricii Festivalul Internațional George Enescu 2017

Arhiva rubricii Concursul Internațional George Enescu 2020/2021

Arhiva rubricii Concursul Internațional George Enescu 2018

Arhiva rubricii Cronica muzicală