Sūrat Al-Fātiha (în traducere, „Sura Deschiderea” sau „Sura Deschizătoarea”) este prima dintre cele 114 sure ale Coranului, cartea sfântă a musulmanilor, și este alcătuită din șapte versete. Aceasta nu îndeplinește doar rolul unei „prefețe” a Coranului, așa cum au numit-o unii exegeți moderni, ci reprezintă, în același timp, o rugăciune de sine stătătoare, comparabilă, în anumite privințe, prin funcția sa centrală, cu rugăciunea „Tatăl nostru” din creștinism. În acest sens, fiecare musulman are obligația de a o rosti în limba arabă în fiecare unitate rituală (rakʿa) a celor cinci rugăciuni canonice zilnice, însumând cel puțin 17 recitări pe zi: două dimineața, patru la amiază, patru după-amiaza, trei la apusul soarelui și patru înainte de culcare. Acest fapt demonstrează că Al-Fātiha este cea mai rostită rugăciune și, totodată, cel mai rostit text religios din lume. În cele ce urmează, vom prezenta importanța acestei sure, oferind mai întâi propria noastră traducere pentru Al-Fātiha:
„1. În numele lui Dumnezeu, Atotmilostivul, Milostivul.
2. Toată lauda I se cuvine lui Dumnezeu, Domnul lumilor,
3. Atotmilostivul, Milostivul,
4. Stăpânul Zilei Judecății.
5. Numai Ție ne închinăm și numai de la Tine cerem ajutor.
6. Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă,
7. Calea celor cărora le-ai dăruit binefaceri, nu a celor asupra cărora s-a abătut mânia și nici a celor rătăciți.”
Așa cum am menționat anterior, această sură este recitată de fiecare musulman de cel puțin 17 ori pe zi, motiv pentru care este cunoscută și sub denumirea de Sūrat Al-Hamd („Sura laudei”) sau Sūrat Aṣ-Ṣalāh („Sura rugăciunii canonice”). Aceaste denumiri reflectă rolul său fundamental în cultul islamic, întrucât recitarea Surei Al-Fātiha constituie o condiție esențială pentru validitatea rugăciunii canonice (ṣalāh). Orice musulman trebuie să o recite zilnic. De asemenea, ea este cunoscută și sub numele de Fātihat Al-Kitāb („Deschizătoarea Cărții”), Umm Al-Kitāb („Mama Cărții”) și Al-Asās („Temelia”), fiind considerată cea mai importantă sură din întregul Coran. Al-Fātiha mai poartă și denumirile de Ar-Ruqiyāh („Descântecul”) sau Al-Shifā („Vindecătoarea”), căci diferite relatări profetice evidențiază faptul că aceasta are puterea de a alunga spiritele rele și deochiul, dar și de a tămădui bolile. Astfel, pe lângă recitarea sa obligatorie în cadrul rugăciunilor canonice zilnice, Sura Al-Fātiha este rostită și cu numeroase alte ocazii din viața musulmanilor. Printre acestea se numără deschiderea sau încheierea unui eveniment, a unei mese festive, celebrarea unei căsătorii, plecarea într-o călătorie sau întoarcerea la domiciliu, precum și încheierea unor contracte. Totodată, Al-Fātiha este recitată în scopuri terapeutice și apotropaice, fiind utilizată pentru îndepărtarea deochiului, tratarea înțepăturilor de scorpion, a mușcăturilor de șarpe și a febrei. De asemenea, sura ocupă un loc important în practicile funerare și în ritualurile de pomenire a celor decedați. Unele pietre funerare poartă, în partea superioară, inscripția „Al-Fātiḥa”, prin care vizitatorii sunt îndemnați să recite această sură în memoria și pentru sufletul celui decedat. Numeroase relatări tradiționale, transmise atât de la Profetul Muhammad, cât și de la companionii săi, evidențiază virtuțile spirituale deosebite ale Surei Al-Fātiha și răsplățile asociate recitării acesteia.
Într-o astfel de relatare, o „relatare sacră” (hadith qudsi), sura este prezentată sub forma unui dialog între Dumnezeu și credincios. În acest, Dumnezeu Însuși spune: „Am împărțit rugăciunea între Mine și robul Meu în două jumătăți, iar robul Meu va primi ceea ce a cerut. Atunci când robul spune: «Toată lauda I se cuvine lui Dumnezeu, Domnul lumilor», Dumnezeu spune: «Robul Meu M-a preamărit». Când acesta spune: «Atotmilostivul, Milostivul», Dumnezeu spune: «Robul Meu M-a elogiat». Când spune: «Stăpânul Zilei Judecății», Dumnezeu spune: «Robul Meu M-a slăvit și Mi s-a supus». Când spune: «Numai Ție ne închinăm și numai de la Tine cerem ajutor», Dumnezeu spune: «Aceasta este între Mine și robul Meu, iar robul Meu va primi ceea ce a cerut». Iar când spune: «Călăuzește-ne pe calea cea dreaptă, calea celor cărora le-ai dăruit binefaceri, nu a celor asupra cărora s-a abătut mânia și nici a celor rătăciți», Dumnezeu spune: «Aceasta îi este hărăzită robului Meu, iar robul Meu va primi ceea ce a cerut».”
Sura Al-Fātiha a constituit, de-a lungul timpului, obiectul unor ample comentarii, abordată din perspective diverse, precum cea gramaticală și filologică, teologică, juridică, filosofică sau ezoterică. Prin intermediul acestor interpretări, exegeții au urmărit să evidențieze semnificația cuvintelor și expresiilor, implicațiile lor doctrinare și chiar juridice, raporturile cu restul textului coranic, precum și dimensiunile simbolice ale surei. Într-una dintre relatările tradiționale, Al-Fātiha este prezentată drept o sinteză a întregului Coran, ceea ce explică, în parte, interesul deosebit pe care exegeții i l-au acordat de-a lungul secolelor. Amploarea acestor comentarii variază considerabil, de la interpretări concentrate într-o singură pagină până la lucrări de câteva sute de pagini. Printre cele mai extinse comentarii consacrate acestei sure se numără cel al teologului și exegetului Fakhr al-Dīn Al-Rāzī (d. 1210), în cadrul lucrării sale Mafātīḥ al-ghayb („Cheile nevăzutului”), cunoscută și sub titlul Al-Tafsīr Al-Kabīr („Marele comentariu”), în care analiza surei Al-Fātiha se desfășoară pe parcursul a aproximativ 400–500 de pagini, precum și Tarjumān al-Qurʾān („Tâlcuirea Coranului”), lucrarea lui Abul Kalam Azad (d. 1958), căreia îi consacră aproximativ 200 de pagini. De asemenea, dintre autorii europeni musulmani, Frithjof Schuon (d. 1998), a elaborat un scurt comentariu asupra surei Al-Fātiḥa, inclus în volumul Înțelegerea islamului, în care evidențiază realitățile metafizice și escatologice pe care omul este chemat să le păstreze permanent în conștiință și care sunt sintetizate în textul acesteia.
Prin rolul ei central în cultul musulman și prin bogăția semnificațiilor sale teologice, spirituale și metafizice, Al-Fātiha rămâne, fără îndoială, unul dintre cele mai importante texte religioase ale umanității, exercitând o influență considerabilă asupra credinței, gândirii și practicii religioase islamice. Se cuvine să încheiem această succintă prezentare în cuvintele autorului sufit american Lex Hixon (d. 1995) referitoare la Al-Fātiha: „De peste o mie de ori în fiecare lună, energia iluminatoare a acestei rugăciuni fundamentale din Sfântul Coran este invocată lăuntric de către musulmani, până când devine o prezență constantă, răsunătoare, în regiunile cele mai profunde ale conștiinței.”
Bibliografie și lecturi recomandate:
Al-Rāzī, Fakhr al-Dīn, The Great Exegesis (Al-Tafsīr Al-Kabīr), vol. I, trad. Sahaib Saeed, Cambridge, The Islamic Texts Society, 2018;
Azad, Maulana Abul Kalam, The Tarjumān Al-Qur’ān, vol. I, trad. Syed Abdul Latif, New Delhi, Kitab Bhavan, 2013;
Hixon, Lex, The Heart of the Quran. An Introduction to Islamic Spirituality, Wheaton, Quest Books, 1988;
Nasr, Seyyed Hossein (ed.), The Study Qur’an. A New Translation and Commentary, New York, HarperCollins Publishers, 2015;
Schuon, Frithjof, Înțelegerea islamului, traducere, note și cuvânt-înainte de Cristi Rusin, București, Editura Herald, 2026.
