Acum 489 de ani, în 15 august 1530 s-a încheiat ridicarea bisericii noi a Mănăstirii Humor, ctitoria marelui logofăt Toador Bubuiog, în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527 – 1538). Pictura exterioară, executată în 1535, este, probabil, opera a patru pictori, printre ei fiind și Toma de la Suceava. Biserica mănăstirii Humor este înscrisă pe lista patrimoniului cultural UNESCO din 1993.
Humor are hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sf. Mucenic Gheorghe (23 aprilie).
Pe peretele exterior sudic al pronaosului se află o pisanie în limba slavonă: ”Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutoru evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie”. (1530).
Biserica a fost construită în anul 1530, la 500 de metri de ruinele vechii biserici. Satul Mănăstirea Humorului se află la o distanță de 7 km de orașul Gura Humorului.
Are plan triconic, cu două abside, în stilul arhitecturii moldovenești din timpul lui Ștefan cel Mare și cinci încăperi: pridvorul deschis, pronaosul, gropnița (camera mormintelor, în care se află mormântul lui Toader Bubuiog și al soției sale, Anastasia), naosul și altarul. Pronaosul are o cupolă sprijinită pe arce iar naosul, o calotă sferică cu sistem de arce, particularitate a stilului arhitectural moldovenesc. Aceste arce preiau greutatea cupolei (și a turlei, unde e cazul), în absența stâlpilor de susținere. Din gropniță se poate intra pe o scară într-o mică încăpere, tainița, în care se ascundeau obiectele de preț în caz de primejdie.
Ceea ce o individualizează de celelalte biserici din Bucovina este absența turlei deasupra naosului. Explicația este o tradiție, păstrată mai mult sau mai puțin de-a lungul secolelor, conform căreia doar ctitoriile voievodale puteau avea turle, în timp ce bisericile construite de marii boieri, nu. Se crea astfel un semn distinctiv în favoarea bisericilor a căror construcție era finanțată de domnitor. Aceeași absență a turlei se observă și la biserica mănăstirii Arbore (1502), ctitorie a marelui hatman Luca Arbore. Voroneț (1488, Ștefan cel Mare) și Moldovița (1532, Petru Rareș) au turle, ca și Sucevița (1583 – 1586), ctitorie a fraților Movilă – aceasta din urmă reprezentând o excepție, pentru că niciunul dintre frații Movilă, Ieremia, Simion, Gheorghe, Toader (frate vitreg) nu fusese până la data construirii bisericii domnitor al Moldovei. Ieremia Movilă va fi domnitor al Moldovei între 1595 – 1600 și 1600 – 1606, Simion Movilă, domn al Țării Românești (1600 – 1601, 1601 – 1602) și al Moldovei (1606 – 1607).
Dragomirna, ctitorită de Mitropolitul Anastasie Crimca (în a doua domnie a lui Ieremia Movilă, construcție începută în 1602, terminată însă în 1609) are de asemenea turlă deasupra naosului.
Culoarea dominantă a picturii exterioare a bisericii Humor, ce o diferențiază de celelalte, este roșul cărămiziu.
Arhiva rubricii Filă de calendar
[…] Mai multe detalii: ”Biserica Mănăstirii Humor” de Costin Tuchilă […]