Doi…
Cabotini și mârlani, tot un drac?
Despre mitocan, mârlan am scris o serie mai lungă de tablete de vineri după-amiază, chiar aici, în Leviathan. Ca și cabotinul, el e lipsit de educație, cu apucături grosolane, e bădăran, mojic. Care ar fi diferența dintre cabotin și mârlan, pentru că asemănările sunt numeroase? Cică, dacă putem atribui cabotinului un fel de naivitate, fiind de multe ori inconștient de atitudinea sa, mârlanul este omul conștient de ceea ce face, poate fi și rău intenționat, jignește arătându-și superioritatea, are mârlănia „în sânge” și o face în mod dezinvolt, cinic, lezând adversarul care uneori nu se poate apăra din bun-simț, bună creștere sau din respectul pe care îl are și el, tot „în sânge”. Așa este, duelul este inegal, iar săbiile sunt diferite!
Mârlanii sunt cinici, disprețuiesc principiile elementare ale moralei, sunt mânați de o poftă aproape vicioasă a negării, de dorința de a demasca, a distorsiona, a lovi în punctele dureroase ale adversarului, sunt maeștri în a păcăli lumea, există în ei ceva diabolic, un joc pervers al spiritului, spunea Emil Cioran. Iar Schopenhauer afirma că: „Se arată inteligent acela care cu proștii și nebunii nu stă de vorbă. Dar mulți vor spune ca dansatorul invitat la balul paraliticilor, eu cu cine dansez?”
Să privim puțin lumea noastră politică, e plină de cabotini, dar și de caricaturile lor. Aleargă cu toții după circul zilei, se ascund dincolo de măștile colorate, sunt actori de mâna a doua care n-ar avea ce să caute pe vreo scenă, cu atât mai puțin acolo unde se hotărăște soarta unei țări întregi. Nu cred că ar trebui să uităm „sictirul” din vocea lor, spiritul lor fals justițiar, sunt cabotini până în măduva oaselor care scârțâie anemic peste lumea din jur.
Mai știm că, de regulă, comicul apare în discrepanța dintre ceea ce este și ceea ce dorește să pară a fi un anume personaj. Cei mai mulți dintre aleșii noștri au reușit pe deplin, sunt circari de toată mâna care s-au cocoțat în posturi importante doar pentru că tot noi, din păcate, suntem mari amatori de spectacol, de false ceremonii și sărbători cu arome de mici și gogoși umflate.
În fine, pentru că a venit vorba despre lumea politică, mă opresc aici cu o silă profundă și mai vedem săptămâna viitoare cum e cu ei…
Arhiva rubricii În marginea filosofiei de Ionuț Cristache
A doua față, roman de Ionuț Cristache la Editura Leviathan, 2022, ediție tipărită, click aici; ediție online, free download, click aici.
