„Clipa de adevăr” (31) de Gina Zaharia

30
gina zaharia roman dragoste sarut

clipa de adevar logo rubricaSună telefonul. Îl las să sune. Țârâitul lui mă sâcâie. Ridic receptorul și-l trântesc fără a mă interesa cine este la celălalt capăt al firului. Urmează câteva minute de liniște.

Telefonul sună iar iritant. Ridic.

– Alo!

– Elena?, Andrei te deranjează.

– Da. Ascult. Tonul era dur. Aproape regretasem că-l dădusem afară, mai ales că pe undeva cele spuse de el se confirmaseră foarte repede, așa că am considerat necesar să fiu mai blândă.

– Aș vrea să vorbesc cu Mircea. Sau a plecat?, a continuat. Îmi cer scuze că îndrăznesc, dar…

– Probleme personale?, întreb indiscretă.

– A, nu, vroiam doar să-l rog să anunțe că astăzi vin mai târziu la serviciu. Nu mă simt prea bine. O migrenă, desigur, trecătoare…

– Așa se întâmplă uneori, după nopți pierdute, îl dojenesc.

– Nu, nu e vorba de asta, Elena, ești răutăcioasă! Dar e ceva mai bine decât să fii rea. Scuză-mă, mai ești supărată pe mine?, m-a întrebat, timid.

– Pentru ce să te scuz, Andrei, pentru întrebarea aceasta sau pentru motivul care m-a făcut să mă supăr pe tine?

– A, pentru indiscreție! Ar fi prea puțin să-mi cer scuze prin telefon. Cred…

– Va trebui să-ți ceri scuze fiind de față, Andrei.

– Desigur, desigur, am și venit! Sau… va trebui să vin numai în prezența soțului tău? Dar nu mi-ai spus, a plecat?

– Da, a plecat. Și nu mă deranjează momentul pe care îl vei alege pentru a repara greșeala.

– Atunci, am să decid în scurt timp. La revedere, Elena.

Vocea lui suna frumos, curat, limpede. Cu mulțumirea în suflet, nesperată, că-l voi ierta curând. Și eu mă simțeam cât de cât bine. Conversația cu Andrei adusese peste gândurile mele un val de liniște. Acum puteam face în voie treburile casei. Furtuna din suflet se mai potolise.

Am început să deretic prin dormitor, deși nu era prea mare deranj. Am deschis larg fereastra. Aerul proaspăt a umplut camera.

Îmi fac cafeaua și o duc pe terasă. Îmi aprind o țigară. Cu siguranță voi începe să fumez. Acesta va fi primul pas al schimbării în viața mea. Voi găsi un refugiu, primul și cel mai simplu. Nu contează ce va spune Mircea, cum nici pentru el n-a contat ce-am spus eu în ultimul timp.

Telefonul sună din nou. De astă dată nu-l las să sune prea mult. Era Mircea, care mă avertiza că va întârzia după program.

– Nu-i nimic, dragul meu, rezolvă-ți problemele, răspund dulce, fără a mă interesa care anume sunt problemele care, de luni de zile, rămân nerezolvate.

–  Nu te deranjează, draga mea?, întrebă puțin surprins de indiferanța cu care tratam obișnuita lui întârziere.

– Nu, Mircea, m-am obișnuit, sigur că nu!

– Pa, iubito!

– Te sărut, dragule!

Chiar nu mă deranja? Sau nu vroiam să mă mai deranjeze?

Ies din nou pe terasă. Ridic privirile. Andrei îndrăznise să intre neinvitat, ca întotdeauna, să se așeze la măsuță, unde cafeaua mai scotea încă aburi. Se ridică, în semn de respect.

– Andrei, ce bine-mi pare că te văd!

– Elena, am venit să te rog să mă ierți. Îmi sărută mâna. Nu îndrăznesc să spun mai mult. Îți mulțumesc că m-ai primit, de fapt că n-ai repetat gestul de ieri. Ce să-ți spun, începuse să-mi fie dor chiar și de măsuța asta unde, de atâtea ori, serveam toți trei cafeaua. Sau… mă rog, toți patru.

– Chiar și de măsuță, Andrei?! Și de mai ce?

A tăcut.

– Chiar și de mine, Andrei?

Iarăși a tăcut. Nu știa ce să mai creadă. Nu de mult îl dădusem afară, convingându-l că va fi ultima lui vizită. Acum îl forțam să spună ce? Nu știa ce va fi dacă va spune „Da, chiar și de tine, Elena” sau „În primul rând de tine, Elena” sau de va spune „Nu”.

Privesc în ochii lui. Mă apropii de el. Îi iau mâna în mâinile mele.

– De fapt, numai de mine ți-a fost dor, Andrei. Acum nu-ți mai e dor, te-ai întors aici, unde te simțeai bine.

– Ba da, acum îmi este dor și mai mult de tine…

Buzele noastre s-au unit într-un sărut dulce și curat ca dimineața aceea, ce dăduse semn că e aparte înainte de apariția lui Andrei.

1996

Va urma

Arhiva Clipa de adevăr

Arhiva rubricii Cartea de sub braț de Gina Zaharia 

Promisiunea de joi, roman-foileton de Gina Zaharia

Vezi: Gina Zaharia – Cartea de sub braț la Editura Leviathan, mai 2021

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.