Mergând în sus, spre nord, verdele începe să semene cu cel de acasă, verile sunt mai puțin toride și iernile mai friguroase.
Regiunea Douro este tărâmul vinurilor de soi, a peisajelor de poveste străbătute de râul cu același nume, Douro. Valea Douro este patrimoniu mondial UNESCO, renumită pentru vinurile Porto și vinho verde (vinul verde). Vinul Porto, care are o concentrație de alcool ce îl apropie de lichior, cu un parfum deosebit și de o calitate superioară, a fost și rămâne un fel de monedă a Portugaliei.
Vastele întinderi terasate, ce par naturale, sunt rezultatul muncii oamenilor cu scopul de a împiedica eroziunea și a crea condiții favorabile cultivării și creșterii viței de vie, a fixării rădăcinilor și a apei în sol, menținând o temperatură constantă.
Cine merge în nord nu are cum să nu simtă asemănările cu unele regiuni din țara noastră, chiar și în privința gastronomiei.
Portughezii din sud spun că oamenii de aici sunt diferiți, că sunt mai calzi, mai muncitori și mai serioși, dar eu știu că nu se poate generaliza.
Și la noi în țară se spun multe bune și rele despre unele zone, dar peste tot găsești și bine și rău.
Am cunoscut oameni extraordinari de toate națiile, din toate colțurile pământului, așa cum am cunoscut și specimene care făceau de rușine rasa umană.
De exemplu, despre nemți se spune că ar fi reci, dar una dintre persoanele care m-a susținut cel mai mult și care a avut și are față de mine o afecțiune profundă este o nemțoaică.
Se spun multe rele despre englezi, dar eu am cunoscut și am lucrat cu persoane impecabile venite din Anglia și nu, nu erau naturalizați, ci originari de acolo.
La fel, unul dintre cei mai calzi, modești și frumoși oameni pe i-am întâlnit a fost un norvegian. De o dărnicie ieșită din comun, viața mi-a scos în cale niște scoțieni. Și exemplele pot continua. Nici noi, românii, nu suntem cei mai buni sau cei mai răi și nici toți buni ori toți răi, iar asta nimeni nu o poate contrazice.
Dacă ești atent în jurul tău, dacă privești omul, luat individual, fără să te lași influențat de preconcepții ori fapte povestite de alții, îți dai seama că nimic nu e bătut în cuie cu toate că, predominant, la un anumit moment dat, poate fi albul ori negru. Însă uităm că există și alte culori, fiecare cu nunțele sale mai șterse ori mai strălucitoare?
Cam așa e și viața, cam așa suntem și noi, oamenii.
Portimão, Portugalia
Va urma
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.
