În 1357, Pedro devine Regele Portugaliei și lasă poporului său una dintre cele mai frumoase și tragice povești de dragoste, poveste care constituie un important tezaur ce a inspirat poeți, prozatori și dramaturgi din toate timpurile.
Pe vremea când căsătoriile erau aranjate și de cele mai multe ori mirii se vedeau pentru prima dată puțin înainte de ziua cununiei, regele Afonso al IV-lea hotărăște ca fiul său, moștenitor al Tronului, să o ia de soție pe Constança Manuel, fiica unui nobil din Regatul Castiliei.
Cu câteva zile înainte de nuntă, mireasa îi este prezentată junelui care, dând cu ochii de Inês de Castro, o tânără damă de companie a viitoarei sale soții, se îndrăgostește nebunește.
Astfel, în ziua cununiei, inima lui Pedro bătea deja pentru fata cu părul blond și ochii albaștri care-l fermecase de la prima vedere și, cum e de imaginat, pășește în mariaj cu piciorul stâng.
La scurt timp cei doi îndrăgostiți încep o relație clandestină, dar asemenea relații nu erau ceva ieșit din comun la nicio curte regală din lume.
Însă, îngrijorător pentru Rege a fost faptul că Pedro își neglija soția acordând tot timpul și atenția tinerei Inês și familiei sale, lucru ce punea în pericol alianța cu Castilia.
Gândind că ochii care nu se văd se uită, Afonso o trimite pe ibovnică departe de fiul său și de Lisabona, dar dragostea dintre ei în loc să scadă, s-a aprins și mai mult.
Timp de un an de zile au corespondat și s-au întâlnit pe ascuns sfidând orice amenințare și pericol până când Constança, dând naștere fiului moștenitor Fernando, moare lăsând cale liberă iubirii dintre cei doi.
Imediat după înmormântare, Pedro își aduce iubita din exil și, refuzând toate propunerile tatălui său de a se recăsători cu una dintre prințesele pe care i le prezenta, se stabilește la Coimbra, departe de intrigile și scandalurile de la Curtea Regală.
S-ar spune că soarta le-a surâs, că cei 10 ani de fericire și cei 4 copii pe care i-au avut împreună ar fi fost povestea lor cu final fericit.
Dar ce poveste cu final fericit a rămas vreodată în istorie? Ce dragoste cu un parcurs banal de liniștit a smuls suspine și lacrimi din inimile celor ce au auzit-o povestită?
Soarta pregătea Portugaliei propriul cuplu „Romeo și Julieta” când zvonuri despre planurile familiei lui Inês de a-l asasina pe Fernando, moștenitorul legitim al tronului, au ajuns la urechile Regelui.
Că erau adevărate aceste zvonuri ori nu, nu se știe, dar Regele, sfătuit de consilieri, a condamnat-o la moarte și a trimis trei asasini să o ucidă în timp ce Pedro era la vânătoare.
Din acel moment, toată viața îndurerată a viitorului rege a fost dedicată răzbunării pierderii marii sale iubiri începând cu o revoltă împotriva tatălui, care a dat naștere unui război civil stins după doi ani odată cu moartea suveranului.
Primul lucru pe care l-a făcut regele nou încoronat a fost să declare public că a fost căsătorit în ascuns cu Inês de Castro, iar de aici înainte povestea este continuată fără dovezi care să ateste veridicitatea faptelor.
Se spune că a ordonat deshumarea iubitei și încoronarea ei, iar pe nobili i-ar fi obligat să-i sărute mâna, fiind astfel prima regină încoronată post-mortem.
Tot restul vieții i-a urmărit pe cei care au complotat împotriva iubirii lui și se spune că pedeapsa era smulgerea inimilor celor vinovați, ceea ce a determinat poporul să-l numească „Justițiarul” și „Nemilosul”.
Îndrăgostit pe veci de Inês, Pedro nu s-a mai recăsătorit, iar după ce a murit i s-a respectat dorința de a fi înmormântat lângă iubita și regina inimii sale, la mânăstirea Alcobaça, care se află la 120 de km nord de Lisabona.
Portimão, Portugalia
Va urma
Vezi arhiva rubricii Frânturi de viață de Dori Lederer
La Editura Leviathan a apărut romanul Când îngerii se dezbracă de aripi de Dori Lederer. Detalii, click aici.