Motto: „Ceea ce există în afara ta este o proiecție a ceea ce există în interiorul tău. Iar ceea ce există în interiorul tău este o proiecție a ceea ce există în afară ta!”
Ce poți să spui despre un spirit liber, nomad și solar, bucuros că se dăruie luminii și iubirii de culoare, răsăritului efervescent? Vibrantă energie, bucurie de viață spre descoperire, o cale spre nemărginire, explorând toate motivele, poate căi bătătorite de mulți, dar originale în viziunea sa.
Carmen Poenaru, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, a Asociației Europene a Artiștilor, a Clubului UNESCO și a Asociației Femeilor Creatoare în Arta Plastică din România, preşedinte al filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, este putere în tumult și o bună dispunere ce te invită cuminte la interiorizare și exteriorizare deopotrivă, în părți egale, cu un zâmbet răvășitor.
Inițial, am văzut-o de la distanță la mai multe expoziții, apoi am ascultat-o la cea mai recentă expoziție aniversară UAP, fascinată fiind de Ambra sa, ce trona imperial alături de valoroși artiști. Am invitat-o la dialog, mai întâi în scris, apoi, față în față. Așa am ajuns în Galeriile Alfa Bacău, într-o zi de duminică.
Citindu-i CV-ul, aflând despre bursa din anii comuniști și alegerile sale, ești mic, ascuzându-te cât mai mult în scaun… Ascultând-o, punctând argumentat destăinuirea faptelor, determinarea specifică oamenilor vii și mari, este magie o astfel de întâlnire, o stare de energie ce dăinuie din timpuri străvechi spre alte timpuri, fără ca ea să știe. Da, m-a provocat zona aceasta, m-a inspirat iar după ce istoricul și criticul de artă, Luiza Barcan, a prefațat albumul Shalimar, The Garden Of Love, nu mai ai cuvinte.
Am ales să scriu despre Carmen Poenaru după interviul deja publicat în revista „Plumb”, în martie 2023. Plecată în lumea descoperirilor propriului sine, dar și al lumii, aflată permanent între Orient și Occident, dispusă la trăire, ea este și floare și vultur, și corb și fereastră, și zbor și grădină, și nisip și scoică, este iubire de perlă.
Orașele ei preferate sunt la mal de mare, grădinile ei sunt suspendate, bucuria ei autentică este aidoma brațelor sale în cuprindere de caldă îmbățișare. Toate elementele o încălzesc, o protejează spre divin, am înțeles din noua colecție Gemstones Garden, lansată acum, la ceas aniversar.
La mulți ani!
Paula Bârsan: „Doamne, fără de tine sunt nebun și cu tine înnebunesc!” (Emil Cioran). O viziune, o idee, o concepție capătă mai întâi sens și apoi formă? Indicați, vă rog, pașii magiei universului dumneavoastră, atât cât se poate destăinui.
Carmen Poenaru: Universul creației mele este extrem de fluid, în permanentă mișcare și transformare, influențat de alte universuri. Mă refer la călătorii în plan fizic sau imaginar prin intermediul cărților muzică, contacte si comunicare.
O altă sursă a inspirației se află în acumularea impresiilor și a stărilor sufletești a experiențelor trăirii prezentului. Ideile și conceptele pot apărea în mod spontan ele cristalizându-se în timp, prinzând viață și materializându-se!
P. B.: Solaritatea și vitalitatea culorilor se observă pretutindeni în arta dvs.
C. P.: Solaritatea și vitalitatea culorilor nu pot fi decât proiecția unui spirit orientat spre lumină. Eu sunt o ființă solară dependentă de lumină, dinamică, deschisă la tot ce este nou, experimentând permanent în căutarea a noi mijloace de exprimare. Nimic în creație nu este greșit pentru că posibilitățile sunt infinite! Totul este să te lași purtat de acest flux energetic, care inevitabil te conduce undeva și de-acolo mai departe! Tocmai asta este frumusețea! Să fii purtat spre noi și noi orizonturi.
P. B.: Spirite libere, conducându-ne propriile corpuri spre lumină, suntem implantați în carne cu destinul firesc de a o părăsi. Doar frumusețea, rațiunea și sentimentul sunt în afara coliviei. Arta are această percepție poetică. Unde o încadrați în tematica abordată?
C. P.: Corpul fizic reprezintă cea mai frumoasă și complexă creație a Universului, templu și casă a sufletului. Corpul astral, nemuritor, este energie din energia primordială divină.
Fiecare ființă umană percepe frumusețea, rațiunea și libertatea în funcție de nivelul de conștiință. Ele există pentru ca oamenii există, pentru că numai ființele umane le percep și le acordă calități. Legat de încadrarea acestor atribute în creația mea, ele probabil își găsesc locul în mod firesc. Mă gândesc la cuvântul „încadrare”. Orice încadrare înseamnă limitare, dar creația este un proces fără cadru.
Tematicile pe care le abordez sunt foarte diverse, iar arta pentru mine înseamnă aspirația spre frumos, armonie și echilibru.
P. B.: Natură, explozii, întrebări, lumini peste umbre, tușe anume pe fundal de cafe-concert îndeamnă să emigrăm din singurătate? Spre ce?
C. P.: Singurătatea este necesară! În actul creației este nevoie de concentrare, de conectare la sursa ta interioară, introspecție și meditație. Ai nevoie de acel dialog cu tine însuți pentru a-ți activa intuiția și viziunea. Eu nu văd asta ca o evadare, ba dimpotrivă, este o conectare. Fiecare om are propriul univers și toate universurile individuale pot conviețui simultan în universul în care ne aflăm. Spre ce ne îndreptăm? Viața nu are un sens anume, sensul i-l dăm noi!
P. B.: De unde inspirația și reorientarea permanentă spre aventuri și tărâmuri noi?
C. P.: Arta este o stare de spirit, dincolo de mijloacele și folosirea diferitelor tehnici de lucru, a legilor general-valabile ale echilibrului și armoniei formelor. Inspirația vine dintr-o observație atentă a tot ce te înconjoară, din contemplare, cercetare, cunoaștere, dorința și curiozitatea de a afla ce se află dincolo de limitele pe care le cunoști. Inspirația este vibrația sufletului la ceva care îți retine atenția, ea izvorăște când spiritul este liber și mintea tace.
P. B.: „Sentimentul de a fi tot și evidența de a nu fi nimic” (Paul Valéry) – concluzie de poet, care vă este familiară, cu siguranță. Cum măsurați veșnicia artei?
C. P.:Veșnicia artei, din punctul meu de vedere, este relativă. Toți creatorii de frumos visează să faurească o operă care să dăinuiască peste timp. Dar istoria ne-a demostrat că nu totul dăinuiește. Pentru mine ceea ce contează este starea de grație divină pe care o simți în actul creației. Că va supraviețui arta ta sau nu, nu mai depinde de tine după trecerea pe pământ. Important este ce faci aici și acum!
P. B.: Pe pământul vechiului Babilon, astăzi un deşert aproape total lipsit de vegetaţie, terasele grădinilor Semiramidei au dispărut de multă vreme… Grădinile aveau nevoie de artă. Să vină în completare, ale dumneavoastre Gemstones Garden?
C. P.: Grădinile mele nu-și propun nici pe departe o reînviere a trecutului. Ele se referă la latura cea mai sensibilă a sufletului uman, iubirea. Expoziția mea precedentă a avut ca titlu Shalimar, The Garden of Love. Pentru a exprima iubirea în toată splendoarea, forța și diversitatea ei, am apelat la flori. Și asta pentru simplul fapt că-și răspândesc frumusețea și parfumul necondiționat! Asemenea grădini ale iubirii și a splendorilor se află în India, în Kashmir și în Pakistan, în Srinagar.
La fel ca în orice grădină magică, diversitatea florilor, culorilor parfumurilor diferite creează un tot unitar care-ți exalta și-ți înalță sufletul, așa și lucrările mele au avut abordări diferite, dar împreună au creat o stare de spirit.
Gemstones Garden se referă la frumusețea și energia nestematelor din adâncurile pământului – pietrele prețioase și semiprețioase atât de iubite de oameni pentru proprietățile lor nu numai estetice dar și terapeutice.
În această expoziție mi-am propus ca lucrările să transmită energie pozitivă prin paleta largă a combinațiilor de culori și structuri.
P. B.: Izolarea de zgomotul vieții și banalul e o soluție? Vă ajută?
C. P.: Pentru că văd viața ca pe un miracol, a petrece timp cu mine însămi, a face ce-mi place, nu o consider izolare, ci mai degrabă desfătare și răsfăț. Este plăcut să-ți petreci timpul în activități care-ți aduc bucurii și împliniri, este la fel de plăcut să te întâlnești cu prieteni sau oameni dragi, dar este minunat să-ți petreci timpul liber cu tine însuți!
Iubesc viața sub toate aspectele ei, o accept așa cum este, imprevizibilă. Singurul lucru pe care încerc să-l evit în viața mea, este rutina.
P. B.: Arta dumneavoastă invocă spiritul, armonia, echilibrul, dar și dizarmonia unui dans în lanțuri spre libertate.
C. P.: Consider că fiecare ființă umană se naște liberă. De cele mai multe ori zidurile, granițele, limitările sunt construite de propria minte. Câteodată limitările sunt impuse de familie, societate, alegeri personale etc. Dar dincolo de acestea rămâi un om liber să iei propriile hotărâri și decizii, să-ți trăiești viața așa cum dorești, să visezi și să-ți împlinești visele.
P. B.: Vă sperie necunoscutul?
C. P.: Necunoscutul nu mă sperie, din contră, îmi stârnește curiozitatea și dorința de a mă informa, de a cunoaște mai mult, de a dezlega mistere.
P. B.: Cum identificați și poziționați succesul?
C. P.: Succesul pentru mine înseamnă să începi un lucru și să-l termini. Să-ți folosești toată capacitatea, energia și determinarea pentru finalizarea unui proiect pe care dorești să-l realizezi. Dacă eu sunt mulțumită de rezultat, atunci consider că este un succes personal.
