Muzeul Național „George Enescu” din Capitală ne-a obișnuit ca, aproape anual, să ne ofere o serie de expoziții legate de viața și activitatea marelui nostru muzician – compozitor, dirijor, interpret și pedagog care a fost George Enescu.
Anul acesta, admiratorii maestrului au prilejul să poată vizita, până la 28 februarie 2026, în holul Sălii Radio, expoziția George Enescu – maestru și discipoli. Prin intermediul a circa cincisprezece panouri, vizitatorii au prilejul să vadă sau să revadă afișe de la concerte, fotografii, coperte de discuri, citate din presa vremii de pe diverse meridiane și, cel mai interesant, mărturii ale unora dintre discipolii maestrului.
Așa, de pildă, pe primul panou care inaugurează seria discipolilor, citim o caldă mărturie a celui care a fost Dinu Lipatti, renumitul nostru pianist, din vremea când primea îndrumări de la profesorul George Enescu. Tânărul îi cânta maestrului o sonată de Beethoven, iar acesta „dirija și îmi dădea, din când în când, îmi indica oarecari lucruri, iar eu, hipnotizat de interpretarea splendidă a maestrului, aveam impresia că executam o altă sonată pentru prima oară […], câtă expresie, câtă generozitate în fiecare pasaj […].Ziua de ieri a fost pentru mine una dintre cele mai frumoase lecții”.
Iar un alt renumit muzician, violonistul Christian Ferras, deși nu a cântat în compania lui George Enescu, își amintea: „Cea mai frumoasă amintire pe care o am este partitura Sonatei în caracter românesc pentru vioară și pian, pe care am cântat-o când aveam 17 ani. Păstrez cu infinit respect această partitură, pe care George Enescu a scris: «Lui Christian Ferras, care a interpretat această Sonată, ca și cum ar fi scris-o el însuși.»”.
Alte panouri ne amintesc de legăturile maestrului Enescu cu violoniști de renume, pe care i-a îndrumat, precum Lola Bibescu, Mihai Constantinescu, Yvonne Astruc și de cursurile pe care le-a susținut la Fundația Julliard a Universității Illinois, la Summer Scholl of Music din Bryanston (Anglia), la Accademia Musicale Chigiana din Siena (Italia), la École Normale de Musique din Paris, dar și la alte instituții de învățământ muzical din SUA.
Ultimele două panouri sunt dedicate vechii și emoționantei relații dintre maestrul Enescu și cel ce avea să devină o celebritate mondială – violonistul Yehudi Menuhin – de la impresionantul moment când a acceptat să-l îndrume, la lecțiile pe care i le-a dat în copilărie la Sinaia, unde mai există și azi vila „Carola”, în care a locuit viitoarea celebritate ( vilă care arată jalnic la ora actuală, dar asta este o altă poveste!…)
Întreaga expoziție, cu cele mai mici detalii, redate prin fotografii și texte, dedicații, dovedește excepționalul respect și considerație ale celor aflați la început de drum față de inegalabilul lor maestru – George Enescu.
