La data de 16 ianuarie 1946 George Călinescu a început, la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, cursul „Istoria literară ca ştiinţă inefabilă şi sinteză epică” cu lecţia de deschidere intitulată „Sensul clasicismului”.
George Călinescu (19 iunie 1899, București – 12 martie 1965, Otopeni) critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. A semnat întotdeauna G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
Întru bucuria cunoașterii am ales câteva citate celebre aparținând divinului critic, suplinind – metaforic vorbind – neparticiparea noastră la primul curs al lui George Călinescu. Dar putem să ne imaginăm, nu-i așa?
”A gândi înseamnă a suplini experienţa cu idei.”
”Favoarea dă naştere la invidie şi invidia la bârfeală.”
”Originalitatea mea stă în faptul că spun fără ruşine banalul, pe când ceilalţi îl caută.”
”Nu cunoaştem niciodată bine pe oameni; ei au încăperi închise pentru ochiul superficial.”
”Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal”.
”Timpul este o valoare de sentiment – pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.”
Arhiva rubricii Filă de calendar
