Continuăm și astăzi periplul nostru prin Grădina Cișmigiu reamintindu-vă că transformarea radicală a început când domnitorul Gheorghe Bibescu l-a adus pe Carl Meyer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena. Acesta a secat mlaștina, a transformat-o în lacul central și a proiectat aleile după modelul parcurilor englezești. Pentru deschiderea oficială din 1854, au fost aduși peste 30.000 de arbori și arbuști din județele Dâmbovița și Gorj, alături de plante exotice comandate de la Viena. În 1882, parcul a fost iluminat electric, iar în iarna anului 1883, lacul din grădină a înghețat și s-au organizat concursuri pe gheață.
Pe la sfârșitul anilor 1800, deci sfârșitul secolului al XIX-lea în Cișmigiu a funcționat prima mini-grădină zoologică din București. Aici puteau fi văzuți urși, vulpi, castori, pești, lebede și păuni. Ulterior, animalele mari au fost mutate, pe măsură ce parcul a devenit exclusiv un loc de promenadă. Primăria orașului a cumpărat un teren din fosta grădină a familiei Crețulescu, mărind astfel suprafața grădinii Cișmigiu cu 15.000 de metri pătrați. Lacul Cișmigiu a fost populat tradițional cu lebede albe și negre, rațe mandarine și gâște cu gât roșu. Păsările aveau adăposturi speciale pe insulele artificiale din mijlocul apei.
Lacul Lebedelor, de fapt o îngrădire cu un mic lac artificial, un veritabil punct de atracţie pentru copii dar şi pentru adulţi, găzduieşte frumoase şi delicate păsări de apă (Gâsca cu gâtul roşu, Gâsca de Nil, Gâsca Magelan din America de Sud, Gâsca dobrogeană şi canadiană) despre fiecare putându-se afla câte ceva citind panoul alăturat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru păunii minunaţi, aflați într-un ţarc puţin mai departe.
Rotonda Scriitorilor (cunoscută inițial sub numele de Rondul Român) a fost inaugurată pe 27 iunie 1943, reunind 12 busturi din marmură realizate de cei mai mari sculptori ai acelei epoci. Amenajată în 1943 în partea dinspre Bulevardul Schitu Măgureanu, Rotonda Scriitorilor expune busturile lui Mihai Eminescu, Alexandru Odobescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Şt. O. Iosif, Ion Creangă, Alexandru Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Bălcescu şi Vasile Alecsandri. Toate sunt postate pe socluri identice şi au înscrise în lateral numele celor care le-au creat. Vasile Alecsandri – sculptor Theodor Burcă; Nicolae Bălcescu – sculptor Constantin Baraschi; Ion Luca Caragiale – sculptor Oscar Späthe; Ion Creangă – sculptor Ion Jiga; George Coșbuc – sculptor Ion Grigore Popovici; Mihai Eminescu – sculptor Ion Jalea; Bogdan Petriceicu Hasdeu – sculptor Mihai Onofrei; Ștefan Octavian Iosif – sculptor Cornel Medrea; Titu Maiorescu – sculptor Ion Dimitriu Bârlad; Alexandru Odobescu – sculptorița Milița Petrașcu; Alexandru Vlahuţă – sculptor Oscar Han; Duiliu Zamfirescu – sculptor Alexandru Călinescu. La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creangă se afla bustul lui Octavian Goga, sculptor Ion Jalea. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună (Goga a fost prim-ministru între decembrie 1937 și februarie 1938), astfel că, după ce într-o noapte a fost mutilat cu ciocanul, bustul a fost înlăturat, soclul rămânând gol un număr bun de ani, până când, în anii ’60, a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă.
În Grădina Cișmigiului există un loc special, La Cetate, unde se află ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Crețulescu de malul plin de ascunzișuri al Dâmboviței.
Aproape de ieşirea spre strada Ştirbei Vodă, lângă scările de piatră, se află Izvorul Eminescu, semnalat printr-o placă comemorativă montată în stâncă. Se spune că în perioada în care lucra la ziarul „Timpul”, poetul Mihai Eminescu venea adeseori aici pentru a se odihni. Oamenii, convinși că apa este bună și tămăduitoare, vin și astăzi să bea, dar să și ia pentru acasă.
