În curând se vor întoarce la „muncă” parlamentarii noștri, unii mai auriți, alții mai galbeni, unii înroșiți bine de chinurile opoziției, alții plusiți și usereliți, care de pe unde poate. Și mă gândesc că, epuizați de prea multă muncă în folosul patriei lor, domnii ar putea să înceapă cu un festin, o chermeză, o recepție ceva… Pentru că noi toți îi privim cu mare simpatie și cu dragoste eternă (în fond, chiar noi i-am trimis acolo), vreau să le fac câteva sugestii pentru alesul meniu aristocratic pe care va fi să-l de(z)guste. Le doresc să se înfrupte din ceea ce mâncau românii acum o sută de ani (iar istoria pare să se întoarcă pe mesele noastre): știr, podbal, frunze de sfeclă, hrișcă, mei, bob, ulei de cânepă, jufă sau julfă (din sămânță de cânepă, semăna cu brânza) și tocmagi. Dintr-o carte despre bucătăria țăranului român, scrisă de un învățător de țară, iată o sugestie de început al secolului XX, pentru masa domnilor de azi: la felul întâi, se ia o bucată de mămăligă rece (hrincă), se taie felii, se prăjește pe ambele părți, pe jeratic, se dă cu sare, se dumică într-o strachină, peste ea se toarnă apă rece (plată, de Herculane), se amestecă bine și… se mănâncă. Atenție, înghițiți în porții mici, să nu vi se aplece! Chiar, nu amețiți atunci când ne priviți de acolo? În fine, asta a fost friptura… La felul al doilea, vă propun o poșircă, se face din fructele fierte, din care s-a scos palinca, amestecate cu mămăligă. Iar pentru felul al treilea, serviți șușoiu! În apa fierbinte se bagă pâine tăiată mărunt, sare și brânză (aranjați cu un fost europarlamentar, senator, oier etc., poate că o aduce mai ieftină, tot este bugetul parlamentului de austeritate)… Merge și fără brânză, pentru cei care postesc și se pregătesc de curățenia spirituală. Dacă nu ajunge, pentru desert vă sugerăm titirim cu apă rece! Se iau fărâmăturile de mămăligă rece, se amestecă cu apă și, ce iese, mănâncă omul lihnit de foame și de grijile legislative ale patriei. Așa o să justifice aleșii și prețurile mititele de la bufetul parlamentar…
După recepție, îi invit la o plimbărică. Pe toți, de la putere, din opoziție, indecișii! Există o planetă misterioasă în sistemul solar, se numește Nibiru și, se zice că ne-ar putea lovi într-o bună zi. E o planetă rătăcită, care ar putea să treacă pe lângă noi, ar schimba orbitele planetelor din sistemul solar, iar cea a pământului ar deveni mai eliptică. Dacă o vizitează aleșii, precis se schimbă mai repede orbitele cu pricina.
Pentru că, ce nu știu savanții? Există, aici pe pământ, o țară în care legile fizicii sunt modificate la Curtea Constituțională, rotația planetelor e decisă în ședințele comune ale Parlamentului, iar sărmana Nibiru este lichidată într-o reunire a coaliției, la ceas de seară, până când se va dizolva în mecanismul fiscal al țării din Carpați. Pentru scump poporul meu, orbitele sunt de mult atrofiate, lichidate, decolorate. Orbitele, am zis, iar nu orbanitele… Există o planetă mai misterioasă decât Nibiru… România, Nibiru e numele tău! O planetă rătăcită prin UE, pe care granițele o ocolesc, se desfac în mirajul libertăților aparente. Dispar până și micii, simbolului nostru național, adio arome și muștar…
