„În pustietatea cuvintelor” (38) de Nicolae Lotreanu

36
al treilea ochi rubrica de nicolae lotreanu

logo al treilea ochi Ar trebui să avem în vedere faptul că ajutorul social, în bani lichizi, este mai degrabă o pomană socială speculată electoral şi este pe cale să producă o adevărată catastrofă umană prin distrugerea oricărei motivaţii individuale de căutare a libertăţii, deci a umanităţii.

Subiectul, omul, izvorul societăţilor, cel care a inventat instituţiile şi le conferă sens, a devenit o simplă resursă a acestora, resursa umană fiind, în pixul experţilor, una dintre resursele dezvoltării sociale alături de altele.

Acum, cuvântul globalizare a devenit aproape o obsesie, atât pentru promotori, cât şi pentru critici. Dar omul nu trăiește pe un glob, ci pe o planetă. Globul este o noțiune geometrică, planeta, un obiect cosmic concret, care nu se supune deloc intențiilor sau rânduielilor noastre superficiale sau rutiniere. Globalizarea este vectorul voluntarist al unei dezvoltări în dezacord cu Natura şi Universul, în vreme ce planetarizarea este lucrarea omului asupra lui însuşi, la noua scară care i se oferă.

Statele s-au relansat în noi strategii geopolitice (cele mai tipice „strategii de muşuroi”), vizând modificări teritoriale sau impunerea unor noi regimuri politice şi astfel conflictele, în loc să se amelioreze, s-au extins în zone altădată stabilizate.

Dacă este sinceră dorinţa de a ne înţelege comprehensiv condiţia umană actuală şi căutăm cu convingere o cale comună la nivel planetar, este timpul să ne însuşim un adevăr simplu: natura umană este resursa fundamentală a existenţei omului pe planeta Pământ. Omul se naşte cu un potenţial bio-spiritual de o complexitate excepţională; el nu se schimbă, ci devine, în raport cu o condiţie umană mereu mai complexă, iar această devenire poate revela şi developa deplin acest potenţial.

De-a lungul istoriei, natura umană a fost pusă între paranteze. Statele, imperiile, revoluţiile aveau scopuri mult prea înalte pentru a accepta să se împiedice de cioturi: indivizii umani. Iar cei nemulţumiţi de rezistenţa acestor cioturi în faţa „măreţelor” impulsuri ale istoriei reclamau cu ciudă rezistenţa acestora la schimbările pe care şi le doreau. Şi astfel s-a instaurat un scepticism cronic cu privire la  natura umană. Şi ideea că indivizii umani trebuie încorporaţi, fie în armate disciplinate, fie în mase politice.

În fond, ceea ce numim recesivitatea naturii umane este o reacție spontană în fața amenințărilor la adresa ființei umane. Este o reacție de autoapărare a tezaurului cu care se naște fiecare individ și care nu se activează decât prin stimuli adecvați.

Un sistem de guvernanţă planetară ar trebui, înainte de toate, să deschidă, prin impulsuri globale, această triadă: hrană pentru toţi, educaţie pentru fiecare şi libertate individuală consolidată. În momentul în care aceste aspiraţii vor fi puse în aplicare, un asemenea sistem ar deveni credibil şi atractiv.

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.