„În pustietatea cuvintelor” (66) de Nicolae Lotreanu

47
nicolae lotreanu (1)

logo al treilea ochi „Oamenii spun lucruri care nu sunt”, scria Swift. Adică lucruri pe care și le imaginează ori le inventează. Când o fac cu un interes meschin, noi spunem că mint.

Dar versatilitatea umană este la originea istoriei! Deci, dacă vrem să fim „oameni dintr-o bucată”, e timpul să punem capăt acestei ere din viața omenirii.

Dați animalului doar ce i se cuvine și deschideți omului porțile spre îndumnezeire!

În regimul comunist, o adevărată obsesie pentru mine, a fost să-mi păstrez respectul de sine și grija față de darul primit prin naștere.

Nu e cazul să ne fălim cu ceea ce știm. Fie unii știu de mult, fie alții vor afla, mai devreme sau mai târziu.

Omenirea a ajuns într-un stadiu în care un om trebuie stimulat, îndrumat, ajutat, din cea mai fragedă pruncie, să-și elibereze și să-și activeze potențialitățile, nu să fie educat, adică șlefuit după tipare sociale.

Obligat să-și însușească și să respecte cu strictețe norme sociale, omul ajunge să-și reprime propriile potențialități. Bunătatea și frumusețea interioară se vor dezvălui doar accidental.

Binele interior este durabil, cel exterior este pasager.

Individualizarea educației este o contradicție în termeni: cum să-și desfășoare un om propria natură, dacă îl obligi să se fasoneze în patul lui Procust?

Știința este experimentală și temerară. Adună spaimă după spaimă. Astfel, apropierea savantului de Dumnezeu este un gest reflex. Apare însă o problemă: de care Dumnezeu, cel al religiilor instituționalizate ori de cel interior, deci de conștiință?

Arhiva rubricii Al treilea ochi de Nicolae Lotreanu

Arhiva rubricii Receptare și comunicare de Nicolae Lotreanu

Vezi și arhiva rubricii Patologie politică: realități românești de Nicolae Lotreanu

Pentru că noi credem în calitatea cititorilor noști, vă rugăm să comentați această însemnare...

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.